Imparatul cuvintelor
Era o zi frumoasa de primavara. Cuvintele din toate cartile de la biblioteca s-au strans pe bancutele copiilor din clasa a IV-a A. Ele s-au adunat acolo pentru a alege imparatul. Era o galagie de nedescris. Cuvantul ,,Liniste” ridica tonul si zise:
-Hei! Ce-i atata galagie aici? N-ati spus voi ca ne-am strans aici ca-sa alegem imparatul?
-Are dreptate! Hai sa vorbim civilizat si pe rand pentru a ne putea intelege. spuse cuvantul ,,Respect”.
Au inceput sa discute civilizat, iar cuvantul ,,Bunatate” a zis prima alegere.
-Eu propun sa fie ca imparat cuvantul ,,Respect” deoarece: este ceea ce copiii ar trebui sa aibe in orice situatie.
Toti aproba mai putin cuvantul ,,Adevar”
-Eu ma propun pe mine! N-am eu cine stie ce valoare, dar sunt scris gresit in cele mai multe cazuri.
-Ce te nemultumeste la ce a propus ,,Bunatate”? Zise cuvantul ,,Asteptare”.
-Ma nemultumeste faptul ca ,,Respect” este intalnit foarte des in vocabularul parintilor si al bunicilor, de aceea el n-are multa valoare.
-Pai ce legatura are acest cuvant cu ce ai spus tu? adauga ,,Asteptare”.
-Parintii si bunicii, n-au cum sa ma foloseasca asa des, deci ma folosesc copiii in scriere si vocabular. Plus ca eu sunt scris mai des gresit.
In final au hotarat ca imparatul sa fie cuvantul ,,Respect”, cu greu, dar l-au convins pe ,,Adevar” sa isi puna votul pentru ce a propus ,,Bunatate”.
Eu am incercat, sper ca iti place. Scuze pentru greseli.
