Cuza îşi scoase pelerina şi apăru în straiele de domn. Boierul, dându-şi seama cine îi vorbise, tremurând din toate mădularele, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri:-Nu mie să-mi ceri iertare, boierule, ci acestui om, pe care l-ai umilit. El este ţăran, împreună cu fraţii lui muncesc din zori până-n amurg acest pământ, pentru ca voi, boierii, să vă înfruptaţi din roadele muncii lor.-Cum să îngenunchez în faţa ţăranului? se îngrozi boierul.-Ba să-i săruţi şi mâna, boierule, îi zise Cuza Vodă, mâna lui aspră de muncă, pe care trebuie s-o respecţi!
