Răspuns:
Pentru a intelege mai profund aceasta categorie de muzica, este necesar ca mai intai sa incercam o definire si o clasificare a fenomenului muzical in intregul sau, pentru a putea stabili locul si rolul fiecarei categorii de muzica in viata omului ca individ si ca fiinta sociala si odata cu acestea si rolul muzicii religioase, in mod special.
Pentru cei mai multi semeni de-ai nostri, muzica nu reprezinta mai mult decat un decor placut care sa-i scape de plictiseala, sa-i binedispuna sufleteste pentru a petrece timpul mai usor in activitatea fizica de la atelier sau de la bucatarie. Despre criterii de selectare nici nu se pune problema! Merge orice, numai sa fie izgonita acea tacere apasatoare care pe unii ii ingrozeste.
Putini stiu insa ca muzica este un limbaj. Un limbaj al sentimentelor celor mai nedefinite si mai generale, fara nume si nebanuite chiar de catre compozitor.
Aceasta arta are reguli si mijloace de exprimare asemanatoare cu vorbirea si se foloseste de o sintaxa bazata tot pe propozitii si fraze.
Deosebirea fundamentala consta in faptul ca in timp ce vorbirea utilizeaza notiuni cu o semantica precisa, muzica utilizeaza structuri melodice si armonice care doar sugereaza idei si creaza afecte indefinite sau scheme generale afective.
Compozitorul roman Dimitrie Cuclin, in tratatul sau de estetica, reduce toate afectele pe care le creeaza muzica in psihicul uman la doua categorii fundamentale: bucuria si tristetea. Acestea formeaza doi poli afectivi in jurul carora graviteaza o multitudine de sentimente si stari sufletesti inefabile.
Explicație:In asa mod
