Condiţia poetului, azi. Niciunul nu poate trăi din scris, poezia nu e o meserie. Dinspre condiţia poeziei. Limba română în care scriem a intrat din 2007 în circuitul limbilor statelor Uniunii Europene. Aţi simţit vreo schimbare în bine sau în rău? În afară de indiferenţă, nu s-a întâmplat nimic deosebit. Se preumblă tinerii scriitori „apocaliptici” prin UE? Aşa cum pleacă, aşa se întorc, dezamăgiţi, cu coada între picioare, că nu le e apreciată poezia. Au luat doar seama asupra limitelor libertăţii (inclusiv ale libertăţii de exprimare) şi, eventual, asupra exigenţelor etice. Ce a mai rămas, pe fondul epuizării formelor de libertate ale poeziei, să cultivăm contradicţia? Să facem poezia să devină compatibilă cu noile realităţi? Să ne traducem versurile în limbi de circulaţie internaţională? Neuitând că „doar scrierile mediocre se lasă traduse în alte limbi” (Jean Paul). Nu ne-a mai rămas decât să ne încadrăm poezia în ordinea dată, „în sfera consumului”? Sau să rămânem anacronici şi sentimentali, încremeniţi la masa de scris în acele ipostaze neo- şi postmoderne care ne mângâie sufletul, în lipsă de alt tratament? Fiecare poet scrie după legea lui? Înseamnă că e o lege nescrisă în natură care selectează poezia. Sau o lege după care poezia funcţionează. „Fiind-pentru-sine” (Hegel), poezia îşi ajunge sieşi? Şi dacă e aşa, de ce poezia nu şi-ar alege poetul? Care e, deci, condiţia poeziei? Postmodernismul a relativizat canonul bazat pe estetic. Putem deja crede că e de ajuns expresia artistică personală crudă, în situaţia în care ne aflăm azi, când evaziunea în cadrul judecăţilor de valoare depăşeşte orice imaginaţie, când poeţii scriu recenzii literare să plătească poliţe duşmanilor lor sau să-i mângâie pe ceafă pe prieteni, spulberând orice reguli ale jocului literar. Azi, când grupurile de scriitori dictează, împart indulgenţe, premii, indemnizaţii, burse – au legătură cu condiţia poeziei, cu funcţia ei simbolică? Putem vorbi tot de depersonalizare, minimalism, si regresie.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Scuze ca e mult, dar atat de mult s-a putut.
