După o altă variantă a legendei, animalul i-a dus pe copii în peştera Lupercal şi i-a hrănit.
Lupoaica a fost găsită de Faustulus, un păstor care îşi păzea turma. Ciobanul a luat pruncii, i-a adăpostit în coliba lui şi i-a dat nevestei sale să îi îngrijească.
După ce au crescut, Romulus şi Remus l-au răzbunat pe bunicul lor, ucigându-l pe Amulius. Numitor a devenit din nou stăpân în Alba Longa.
Peste un timp, cei doi frati au hotărât să întemeieze o cetate în locul unde fuseseră găsiţi de lupoaică. Deoarece Romulus şi Remus erau gemeni, vârsta nu constituia un criteriu de departajare. De aceea ei au hotărît să se lase în seama zeilor. Prin intermediul augurilor, forţele supreme urmau să indice care dintre cei doi va da numele noului oraş şi, deci, cine îl va conduce. Ca puncte de observaţie au fost alese două coline din apropiere; Romulus s-a aşezat pe Palatin, iar Remus pe Aventin.
2. In urma cercetărilor, arheologii au stabilit că Roma a fost întemeiată în veacul al VIII-lea î. H., ceea ce corespunde cu relatările istoricilor latini din secolul I î. H. care menţionau că orasul data din anul 753 î. H. După tradiţia romană din acea perioadă, Romulus ar fi domnit între anii 753 şi 717 î.H. Din amestecul latinilor, sabinilor şi etruscilor a luat naştere populaţia cetăţii care va deveni capitala Imperiului Roman. Emblema Romei o constituie lupoaica care îi alăptează pe fraţii gemeni Romulus si Remus. Iniţial era vorba de o statuie din bronz care a fost realizată în secolul al V-lea î. H.
Statuia reprezintă Lupoaica adaptându-i pe cei doi frați Romulus și Remus
