Revendicându-se romanului realist, incipitul este unul descriptiv, de tip, ,,captatio benevolentiae’’, care îl introduce treptat pe lector În lumea ficțională; acesta ia forma unei descrieri în mișcare prin motivul drumului personificat prezentând o cale de acces și un supra personaj. Motivul drumului, care intra și ieșea din Pripas, reflectă artistic prin tehnica realistă a simetriei și a circularității epice concepția autorului despre roman, înțeles ca un ,,corp sferoid’’ de aspirație la perfecțiune. Personificat prin intermediul verbelor de mișcare la timpul prezent(,,alearga’’, ,,vine’’, ,,coboară’’, ,,urca’’, ,,înaintează’’, ,,cotește’’), drumul are semnificația simbolică a destinului unor personaje.
Finalul nu coincide cu deznodământul; reia descrierea drumului simetric ,în sens invers incipitului, dinspre Pripas înspre Armedia și Jidovita. Șoseaua devenea o metaforă a vieții, destinul personajelor pierzându-se în viața cea mare a universului: ,, drumul se pierde în șoseaua cea mare și fără început’’.
