Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte


Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.


Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni


Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.




Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;


Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;


Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi


Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.




Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,


Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;


Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai…


Nu departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.




Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă


E Ileana Cosânzeana!… în cosită floarea-i cântă.


Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,


Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

ce face poetul la gaura sobei?


2/86 De ce crezi ca poetul numesti minuni ale povestilor tot ceea ce isi imagineaza?


3/85 Transcrie din poezie versuri in care sunt prezentate cele doua personaje din povesti redate prin substaitive propii.


VA ROG REPEDE