E adevărat că întâmplarea asta s-a petrecut demult. Vita de-vie se urca
pe araci ca și acuma. Dovleacul se târa pe jos, precum ii este obiceiul.
Ce vrei, dovleacule? De ce eşti supărat? răspunse vita-de-vie.
la dă-te jos de-acolo. Mai lasă şi pe altul să se urce pe arac!
să-mi port fructul prin praf? Doar pentru că ţăranul n-a vrut să mi pună
Aşa, a spus tâfnos dovleacul. De ce să stai întruna pe sus, iar eu
ce face, a grăit blând vita-de-vie.
Mâniat, dovleacul s-a hotărât să urce la fel de sus ca vita-de-vie. Şi, cum
S-au tot certat în dimineața aceea de primăvară şi nu s-au înțeles.
numai la câțiva pași de acolo se
și a urcat numai să se vadă sus. A ajuns până în vârful copacului.
Tocmai atuncea trecea pe acolo ſăranul:
la uite la dovleacul ăsta! Să-l vedem când o să-i crească fructul....
Și fructul se cocea și creștea tot mai mare și mai greu. Abia se mai ţinea.
Ce bine ar fi fost pe pământ. Nu se mai chinuia atât.
Viță-de-vie, ajută-mă să cobor! Am fost un prost... De-o fi să cad,
prinde-mă tu între frunze ca să nu mă sfarm.
- Te-aș ajuta, dar n-am putere! răspunse vita, privindu-şi strugurii gri-
julie, să nu-i strivească dovleacul gogoman când o să cadă.
S-a îngreunat dovleacul tot mai mult şi, într-o zi, s-a întâmplat ceea
împrăştiat. Un purcel, care trecea pe-acolo, l-a văzut şi l-a mâncat.
ce era de aşteptat. Dovleacul a căzut. Coaja s-a spart şi sâmburii s-au
Cine l-a pus pe nătăflețul de dovleac să fie așa pizmaş şi fără minte?
Dovleacul şi vita
. Citește textul.
1
је
a ştiut
și mie un arac?
Țăranul
găsea un copac, s-a prins de trunchiul lui
După Alexandru Mitru​