Răspuns:
Degetarul
Degetarul meu e rotunjor, auriu, plin de gropițe lucioase şi... foarte, foarte vechi. Bunica l-a primit, cândva, de la străbunica ei. Anul acesta, de ziua mea, bunica mi l-a dat mie.
A fost un moment emoționant pentru că ştiam povestea degetarului. Ştiam că străbunicul bunicii mele îl găsise lângă o fântână secată de pe un câmp îndepărtat, la vremea când se întorcea, rănit, de la război. Ajuns acasă, i l-a dăruit soției sale. Ea a folosit acest degetar până la adânci bătrâneți. Cu ajutorul lui a cusut minunatele ii pe care eu le admir ori de câte ori am ocazia. Cu ajutorul lui a cusut şi bunica mea. Cu ajutorul lui, bunica m-a învățat să cos şi să brodez.
Acum, că acest minunat obiectuț a devenit al meu... ori de câte ori îl ating, simt pe umeri atingerea caldă a mâinilor bunicii şi-mi amintesc promisiunea pe care i-am făcut-o: cândva, degetarul meu va fi al fiicei mele... al nepoatei mele... al strănepoatei mele...
Nimeni n-are degetar aşa ca al meu! Şi nici bunică aşa ca a mea!
Explicație:
