Nemultit ca s-au purtat asa cu un sarman, printul Eduard striga la ostas si ii porunci sa-I lase pe baiat inauntru. Eduard il duse pe Tom in iatacul sau si trimise de acolo pe toata lumea , ca sa nu il stanjeneasca pe sarmanul baiat. Printul si cersetor , statura mult de vorba . Tom ii povesti despre familia lui iar printul Eduard vorbi si el despre surorile lui , printesa Elisabeth , si printesa Mary, despre vara lui Jane Gray, despre tatal sau , regel Tom ii povesti despre jocurile cu baietii din Curtea Gunoaielor , iar printul marturisi ca tare si-ar dori sa invesmanteze ca Tom si sa se joace si el asa , fara grija. Tom la randul sau spuse ca si el si-ar dori sa poarte macar o data haine ca ale printului. Atunci cei doi schimbara iute ce schimbara hainele si privindu-se in oglinda, descoperita ca seamana leit. Zarind un semn pe mana lui Tom , facut de strajerul ce-l aruncase la poarta printul uita de haine si aprins , iesi din iatac sa-i ceara socoteala osteanului. Mai intai insa , ascunse bine un obiect de mare insemnatate. Ajuns la poarta , stiga la soldat sa deschida poarta , acesta deschide si il zvarli cu o palma drept in mijlocul gloatei , care incepu sa rada de baiatul zdrentaros ce striga turbat ca e printul de Wales.
nu am studiat textul,deci nu știu de unde începe prenultumul fragment.daca nu e bun, îmi pare rau
