Răspuns:
Ciao.Ma cheama... si acuma am 17 ani.De mica eram ca o carte deschisa pentru cine ma cunostea mai mult sau mai putin.Parintii mei deja stiau ca atunci cand aveam gura lasata in jos si mainile incrucisate peste piept,eram foarte suparata.Atunci ei cu calm,incepeau sa ma intrebe ce am facut azi la scoala,cu cine m-am intilnit,pt a putea sa rezolve supararea mea,care stand acuma si gandindu-ma era doar o toana de a mea.Cand eram bucuroasa,fata mea radia de fericire,luminam,nu alta.Cand ma uimea ceva,aveam ochii mariti.Cand eram trista,aveam ochii lasati in jos,daca plangeam aveam ochii rosii si fata umflata .
Explicație: