Erau odata, cica, un mosneag si o baba. Copii nu avusese, si-asa ar fi voit sa aiba, de se dadeau in vant dupa ei. Baba mai ales, vesnic se ruga lui Dumnezeu sa se milostiveasca cu ea si sa-i daruiasca un copil. Dumnezeu stie, insa, cand trebuie sa dea omului ce cere si cand nu. Baba copii n-a mai facut si de dor de a avea si ea, isi facu un leagan si in el puse, in loc de baiat, un lemn de tei ce-l infasase si-l imbrobodise ca pe copii. Se vede ca ajunsese baba in mintea copiilor.
Legana baba in una, cand avea vreme, albia copilului si-i canta. De la o vreme numai ce aude plans de copil in leagan. Baba s-a speriat, dar cand s-a uitat si a vazut in locul lemnului un baiat mandru si frumos cum altul nu mai era in luna si in soare, nebuni de bucurie. Plangea biata baba, radea, alerga pe afara si nu mai stia cum sa multumeasca lui Dumnezeu ca i-a ascultat ruga.
Cum vine mosneagul de la lucru, baba, ca o zaluda ii iese inainte si-i arata baiatul. Cand il vazu mosneagul asa mandru si frumos, cu ravna si mare duh plecat ridica ochii in sus, multumind lui Dumnezeu ca le-a dat sprijin batranetilor.
Mosnegii botezara pe baiat si-i puse numele Tei-Leganat. Cumetria fu chefoasa si plina de bunatati, caci mosnegii se tineau bine, batar ca erau singurei.
Tei-Leganat crestea vazand cu ochii. Cat creste un baiat de azi intr-un an, el crestea numai intr-o zi. Peste vreo doi ani el era cogeamite milian, ca toti flacaii, cu care se lua la tranta si pe care-i dovedea pe-un cap.
Într-o zi vede Tei-Leganat intr-un cui in camara pusca mosneagului, din tinerete. Nici una, nici doua, o ia, se imbraca si se duce cu ea in padure la vanat. Degeaba cerca baba sa-l opreasca, Tei-Leganat isi cauta de drum.
Ajungand in padure, merge trei zile si trei nopti. Cum mergea prin codru, da peste un om care nu facea alta decat copacii ce erau drepti ii stramba, iar pe cei strambi ii indrepta.
Cum il vede Tei-Leganat, il intreaba: ce strica copacii?
Stramba-Lemne, caci el era, ii raspunde ca nu-i treaba lui sa stie, dar, daca vrea, sa se prinda amandoi frati de cruce, ca i-o fi de folos vreodata.Tei-Leganat se prinde frate de cruce cu Stramba-Lemne, si amandoi se iau prin padure. Merg cat merg, si ajung in niste munti pietrosi. Într-un tanc de munte sedea un om si vesnic sfarama piatra.Tei-Leganat se prinde frate de cruce si cu Sfarma-Piatra si tustrei isi cautara de drum. Ajunsera intr-o padure.
Aici isi facura o coliba si cate unul cu ziua ramanea la facut bucate, iar ceilalti doi se duceau la vanat. În ziua intai ramane Stramba-Lemne. Face el niste bucate ca acelea si statea inaintea focului asteptandu-si fratii. Cum statea Stramba-Lemne pe ganduri, numai ce vine o onanie de om mititel ca de-o-palma cu o barba cat un cot. Statu-palma-barba-cot, caci el era, se repede la foc si din cateva inghitituri soarbe mancarea lui Stramba-Lemne din oala. Stramba-Lemne il prinde de barba, crapa un lemn si-i pune barba acolo.
