DAU COROANA!!!
VAAA ROOOG!!! IMI TREBUIE URGEEENT!!!
Citeste cu atentie textul urmator:
“ Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinse aşa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeuna izbutesc frumos...
De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauza la orşice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile, şi din constatarea asta să tragem învăţătura că: nici la petreceri de mult puse la cale să nu mergem cu prea mari închipuiri de veselie, şi nici să stăm la îndoială când, pe negândite, ni se iveşte prilej de petrecere; să mergem cu voie bună, daca n-avem altă treabă mai serioasă de făcut - zicmai serioasă, fiindcă, în viaţa noastră scurtă şi trudită, nici petrecerea nu e ceva atât de neserios cum spun câţiva înţelepţi, unii ursuji şi alţii făţarnici.
Aşa cel puţin gândesc eu, şi de aceea am petrecut aşa de frumos alaltăieri noaptea.
Joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la şapte seara, privind la forfoteala aceea de caleşti, birji, automobile - ce mulţime! ce eleganţă! ce belşug!... cum rar se vede chiar în oraşele cele mai prospere - şi mă gândeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme că-n ţară e sărăcie, că s-a scumpit traiul şi că suntem ameninţaţi de o criză agricolă? ce moftangii! Pe când gândeam aşa, iacătă, dau piept în piept cu amicul meu Costică Parigoridi - care, contrariu felului său cunoscut de toţi, are acum aerul unui om prea puţin vesel.
- Monşer - îmi zice - nevastă-mea s-a dus la ţară cu copiii, la neamurile ei, tocmai în Muscel... Eu n-am vrut să merg... mai întâi, mi-a fost lene să mă scol aşa de dimineaţă; şi pe urmă, drept să-ţi spun, nu-mi plac petrecerile patriarhale; eu sunt orăşean; mie-mi place oraşul... dar... nu duminicile şi sărbătorile... N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraş mare în zilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn... Ce somn!... Peste tot închis!... Să vrei să te spânzuri, n-ai de unde să-ţi cumperi un ştreang... Lipsa asta de activitate, de viaţă, de mişcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage şi pe mine la somn; şi nu pot dormi măcar - parcă sunt în stare de insomnie... şi când mai văd şi toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învârtindu-şi roatele cu cauciuc în neştire, îmi vin fel de fel de idei... primejdioase... De un ceas umblu să dau de un prietin... parcă toţi au intrat în pământ!
- Iată, m-ai găsit pe mine, îi zic eu. »
( I.L. Caragiale – Repausul dominical)
Cerinţe:
1. Scrie câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte : petrecerile, totdeuna, să filozofăm, prilej, făţarnici, forfoteala, gândeam.
2. Identifică tema și motivul literar al fragmentului.
3. Precizează perspectiva narativă și tipul de narator prezent în textul citat.
4. Argumentează că textul citat aparţine genului epic ( cel putin 4 argumente).
5. Identifică două modalități de caracterizare diferite din textul suport.
6. Indică motivele pentru care Costică Parigoridi refuză să meargă cu soţia sa la ţară.
7. Imaginează-ţi o continuare a dialogului dintre cei doi ( 6 perechi de replici).
8. Scrie un text de tip argumentativ, de 100-150 de cuvinte, în care să-ţi exprimi opinia despre afirmaţia : « Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinse aşa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeuna izbutesc frumos...«
9. Prezintă subiectul operei literare « Repausul dominical « de I.L.Caragiale.
