Satul meu natal este unul mai vesel ca orice. copiii ies afara cu bicicletele si se dau pe drumuri si campii, cand ninsoarea se aseaza pe pamant ies grupuri afara sa se dea cu sania. cand se intorc, mamele ii asteapta cu mancare calda pe masa, apoi, seara ne intalnim la biserica si cantam impreuna. bunicile isi plimba nepotii si ii duc in locul de joaca tocmai facut de primar, fermierii isi scot caii si vacile la pascut, la fel fac si cu oile. unii merg la lac sa inoate si sa se racoreasca. altii merg sa fugareasca gainile vecinei, si tare se mai supara ea! dar cand vin sarbatorile, nu se poate abtine sa nu ne serveasca cu o prajitura facuta de ea. ne jucam toata ziua, dar dupa il ajutam pe bunicul. noi strangem oile si udam morcovii, el face restul. pe tata il ajutam cu fanul, il ducem in pod ca sa avem toata iarna pentru vite. fetele, gospodine, le ajuta pe mame, matusi si bunici la gatit cina. inainte de culcare se pot auzi vocile copiilor din tot satul cantand un cantec dinainte de culcare, apoi se aprind luminile si totul se lumineaza. ce sa vrei mai mult decat o asa copilarie? imi iubesc satul natal!
