Vacanta de iarna
E iarnă. Suntem în anotimpul cel mai rece, dar totodată şi cel mai cald. Cald pentru că în decembrie, la Crăciun, toţi oamenii sărbătoresc împreună într-o atmosferă caldă iubirea, dragostea, pacea, iertarea, intimitatea. După ce toamna s-a pregătit de somnul cel lung al său soseşte iarna cea lungă. Parcă totul şi pretutindeni este într-un peisaj neclintit. Soarele e mai slab, palid, fără putere şi somnoros. Temperatura scade în continuu. Din cauza aceasta şi flora şi fauna îşi începe somnul de iarnă. Păsările călătoare părăsesc ţara plecând pe plaiuri mai calde. Animalele se ascund în pământ, în scorburi, în bârloguri, dominându-şi somnul cu care supravieţuiesc iarna. Parcă şi natura îşi începe somnul ei fiind îmbrăcată în haina de iarnă albă, minunată, curată. Totul e alb: copacii, pământul, drumurile, câmpurile, dealurile. Covorul de zăpadă alb strălucitor acoperă natura. Ninge peste tot. Casele, satele, oraşele parcă sunt pierdute, ascunse, adormite în haina strălucitoare. Hornurile însă nu arată că în case este viaţă. Ferestrele sunt împodobite cu flori de gheaţă. Oamenii sunt mai puţin afară fiindcă frigul e mare. Toţi se grăbesc acasă la căldură, în casa ocrotitoare. Uneori se aude glasul copiilor care se dau cu săniuţa, fac patinaj sau se dau cu bulgări de zăpadă ori fac om de zăpadă. Fulgii de nea parcă nu vor să mai oprească. Covorul alb creşte într-una. E foarte frumos când din camera caldă privim la acest peisaj. Trecând zilele, şi iarna pierde din puterea sa, soarele mult dorit se trezeşte din somn, devenind tot mai puternic. Razele sale dau din ce în ce mai multă căldură. Frigul, norii parcă sunt alungaţi de soare. Primăvara se apropie. Zilele sunt mai lungi şi mai calde. Ursul îşi întrerupe somnul, iese din bârlog să vadă cât trebuie să mai aştepte până la primăvară. Apar ghioceii, vestitorii primăverii. În grădina noastră privesc cu mult drag această plantă puternică, uimindu-mă că o astfel de mică floricea cât de tare este încât poate să se lupte cu frigul, îngheţul şi zăpada. Apare de sub pământul îngheţat ca să le arate oamenilor că nu trebuie să mai aştepte mult pentru căldură, ca să se trezească din somnul cel adânc. Natura este minunată. Fiecare anotimp îşi are frumuseţea ei. Iarna natura se odihneşte, primăvara se trezeşte, vara străluceşte, iar toamna munceşte. Sau mai putem spune că primăvara e dimineaţa, vara e ziua, toamna e seara şi iarna e echivalentă cu noaptea. »Noaptea« aceasta a fost frumoasă, însă cam lungă. Aştept să sosească »dimineaţa«! Bună dimineaţa, natură! Vin-o primăvară
Sper ca te-am ajutat!
M-am chinuit sa scriu la el!
Coroana?
