În orice adult se ghemuieşte nevăzut un ştrengar mititel. Este copilul din fiecare, acela ce ne îndeamnă tăcut să izbim în mingea rătăcită pe stradă, dîndu-ne ghes să uităm cîteodată de noi cu telecomanda în mînă, privind şi ascultînd cine ştie ce desen animat buclucaş. Uneori, în faţa oglinzii, mai recunosc sclipirea din privirile acelui puşti care am fost cîndva. Ba chiar îi sînt îndatorat, pentru unele dintre cuvintele aşezate în această carte, căci a ştiut cînd să mă tragă de mînecă în preajma lor. Tocmai el, un pici în pantaloni scurţi. Oamenii mari sînt oamenii mici. Totuna. Aşa cum şi poveştile pentru copii nu sînt decît acelaşi lucru cu romanele pentru adulţi. Adică emoţie pură.
