Peste câteva zile după asta, auzim că Nică Oșlobanu s-a
dus să învețe la școala catihetică din Folticeni, vorbă să fie!
Våru-meu Ion Mogorogea, Gâtlan, Trásnea și alți cunoscuţi
ai mei se dusese tot acolo, mai demult; bineînțeles, pe soco-
teala pungei părinţilor lor. Şi eu, rămâind fără tovarăși de is-
pravă, și mai dându-mi și părintele Isaia un puiu de bătaie,
așa din senin, cihăiam pe mama să se puie pe lângă tata, ca
doar m-a da și pe mine la catihet, macar că eram un ghibir-
dic și jumătate.
Galbeni, stupi, oi, cai, boi și alte bagateluri de alde aceste,
prefăcute în parale, trebuia să ducă dascălii poclon catihetu-
lui de la fabrica de popi din Folticeni; ş-apoi lasă-te în con
ta sfinţiei-sale, că te scoate poponeț, ca din cutie ... Pentru
mine însă numai două merțe de orz si două de ovás a dat tata
cui se cuvine, de am fost primit în Folticeni, căci şcoala era
numai de mântuială, boi să iasă!
2
Ajungând acolo toamna târziu, m-am așezat în gazdá la
Pavel ciubotarul din ulița Rădășenii, unde erau și ceilalţi to-
varăși ai mei. Catihetul, care făcea ziua noapte şi noaptea 21,
jucând stos, rar venea pe la școală. Noi, dacă vedeam așa, ne
duceam și mai rar; dar nebunii ştiu că făceam de-ajuns! [...]

rezumat​