Redactează în zece rânduri rezumatul textului de mai jos.
„Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de
oglindă. Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile,
ca într-o nemăsurată sală de dans. Vieţuitoarele pustietăţii sunt îmbătate de farmecul acesta:
păsările zbor ca ziua; lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri, şi priveşte nemişcat; vulpea stă
lângă vizuină şi nu se-ndură să meargă la vânat; veveriţa pleacă creangă lângă creangă şi
hoinăreşte, ca o deşucheată, pădurea-ntreagă.
Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieşit tiptil-tiptil din curătură, şi
când a ajuns la margine şi-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie:
„Poate mai întâlnesc un prieten”, îşi zise iepuraşul.
Şi gândul îi răspunse:
„Poate mai întâlneşti un prieten...”Şi iar ţupai-ţupai, iepurele sare vesel:„Poate dau şi peste o
prietenă.”Şi gândul:„Poate dai şi peste o prietenă.”Şi mergând aşa, iepuraşul cu gândul îşi
vorbesc:„Ce lumină, şi totuşi luna încă nu a răsărit.”„...Şi totuşi luna încă nu a răsărit.”„Dar o
să răsară.”„...O să răsară.”
Şi cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepuraşul se opri o clipă să se odihnească.
Atunci, de la spate, se ridică, albă şi ea, ca de gheaţă, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii,
tufele îşi dezbrăcară deodată umbra. Iar iepuraşul împietri de groază: chiar de lângă el, se
întinse pe pământ o arătare cu două coarne grozave. După clipa de spaimă, iepuraşul se
destinse ca o coardă şi o zbughi la goană, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre, se
sculă şi iar se rostogoli până jos; apoi o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri tocmai în
stuhăria iazului. Acolo, de-abia suflând, se ghemui cu ochii închişi... Să nu-şi mai vază
umbra!”
Emil Gârleanu, Fricosul va rog e urgent dau coroana si mai mult chestii

Într-o noapte liniștită de iarnă totul arăta în pădure ca în povești. Copacii păreau de zahăr, câmpul - de cristal, iazul parcă ar fi fost o oglindă. Pe cer s-au aprins stelele.

Animalele s-au bucurat de frumusețea acelei nopți.

A ieșit și un iepure mai fricos la joacă. Când a ajuns la marginea pădurii, fricosul a început să țopăie de bucurie. Și-a spus în gând că poate mai întâlnește un prieten.

Iepurașul s-a oprit să se odihnească, s-a ridicat pe cer luna, copacii și tufele și-au întins umbra pe pământ.

Bietul iepure înțepeni de frică atunci când văzu chiar lângă el, pe pământ, o dihanie cu două coarne mari. Îngrozit, o luă la fugă spre vale și se rostogoli până jos, apoi tăie de-a dreptul prin mijlocul câmpului, până ajunse la iaz. Acolo, fricosul se ghemui în stufăriș, cu ochii închiși, ca să nu își mai vadă propria umbră.

Rnionelaid Rnionelaid · Answer 2

Răspuns:

Poveste de iarna. Intr-o noapte târzie,când toate felinarele erau aprinse,au inceput sa cada primii fulgi de nea.Era prima iarna în care zăpada acoperise întregul sat cu o plapumä alba si pufoasa fiindca venise si gerul cel care ingheață năsucurile copiilor.Pomii păreau desprinsi din povesti,pe ulița copii trageau de saniuțe iar obrajorii lor erau rosii.Oamenii de zăpada ,,au ajuns,, sa parä ca ne zâmbeau.Peisajul era unul mirific.Impreuna cu mama,am plănuit sa împodobim bräduțul din curtea nostră.Am pus globuleþe argintii,iar zăpada care era deja cazutä pe el îl facea sa sträluceasca.Era perfect așa.Acum putea sa vina si Mos Craciun.Mama,a făcut două ceaiuri calde pe care le-am băut ascultând colinde si privind frumosul nostru brăduț.A fost cea mai frumoasä si perfectä zi de iarnă.