precizează 2 trăsături,care încadrează textul la genul epic
dau coroana





Iarna. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahar, câmp de cristal, iaz de oglindă.
Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o
nemasurată sala de dans. Vieţuitoarele pustietații sunt îmbatate de farmecul acesta: pašerile
zbor ca ziua; lupul poposeşte pe labe, în hatisuri, şi priveste nemişcat; vulpea sta langa
vizuina și nu se-ndura sa mearga la vanat: veverila pleaca creanga langa creanga, și
hoinareşte, ca o desucheata, padurea-ntreaga. Iar iepurele a zbughit-o la jucat, încet,
ascultand, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curatura, și cand a ajuns la margine, şi-a vazut
intinderea lucie de zapada, a-nceput sa sară de bucurie:
Poate mai intalnesc ui prieten", işi zise iepurașul.
Şi gandul ii raspunse:
„Poate mai întalneşti un prieten"...
Şi iar tupai-jupai, iepurele şare vesel:
Poate dau și peste o prietena".
Şi gandul:
Poate dai şi peste o prietena".
Şi mergand aşa, iepuraşul cu gandul îşi vorbesc:
„Ce lumina, şi totuşi luna inca nu a rasarit".
„Şi totuşi luna inca nu a rasarit".
Dar o sa rasara".
.....O sa rasara"
Şi cum mergea pe marginea unei valcele, iepuraşul se opri o clipa sa se odihneasca. Atunci,
de la spate, se ridica, alba şi ea, ca de gheata, luna. Stelele palira; padurea, copacii, tutele işi
dezbracara deodata umbra. Iar iepuraşul împictri de groaza: chiar de langa cl, se întinse pe
parnant o aratare cu doua coamne grozave. Dupa clipa de spaima, iepurasul se destinse ca o
coarda şi o zbughi la goana, sc prăvăli in valc, veni de-a dura ca un bulgare, se scula și iar se
rostogoli. pana jos, apoi o lua de-a dreptul taind campul. Scopri tocmai in stuharia iazului.
Acolo, de-abia sufland, se ghemui cu ochii inchişi... să nu-şi mai vaza umbra!
Emil Gârlea Fricosul​