Delimiteaza textul in fragmente si scoate ideile principale
Poveste de iarna
dupa Monica Rohan
M-am culcat cu urechea în palmă. Tot mai cristalin sunau vasele din bucătărie. Mama trebăluia cu ele şi parcă murmura un cîntec uşor ca o sanie. Vîntul se potolise. Frigul, cu dălţi ascuţite, tăia flori de gheaţă. Fereastra era albicioasă şi strălucea. Aşteptam ninsoarea.
- Dacă te înveleşti, stai cu ochii închişi şi taci, va începe să ningă.
Aşa mi-a spus mama. Dintr-o dată, cade o gutuie de pe dulap şi se rostogoleşte pînă lîngă pătuţul meu. Cînd cade, fîşîie şi rămîn scame pufoase pe podele. . Din gutuie sare un pui mic de pasăre şi foarte alb. Şi miroase a faţă de pernă scrobită şi stropită şi călcată de mama. Puiul rîde şi zboară dezordonat ca un bondar.
- Vrei să vezi o minune?
Mă scol şi mă duc după el, lîngă fereastră. Podeaua e rece şi eu calc cu tălpile goale. Pe fereastră nu mai sînt florile alburii. Fereastra e curată şi limpede. Parcă un zumzet se aude dinspre cer. Cerul e foarte albastru. E pistruiat cu albastru şi coboară dansînd şi scînteind. Puiul de pasăre mi s-a pus în palmă şi îi tremură un pic picioruşele ca de sîrmă, reci şi foarte subţiri. Pe urmă cerului îi cad pistruii, sînt tot mai mulţi, fulgi albaştri, apoşi.
- Ninge!
Deci, aşa: e albastră prima ninsoare. Primii fulgi sînt albaştri, mărunţi şi vin pe un fel de muzică, un zumzet ca de albine. Pămîntul s-a făcut albastru. Copacii s-au făcut albaştri. Sîrma din gard e albastră. Şi e foarte lumină. Pe urmă au început să cadă fulgi amestecaţi, albaştri-albaştri şi albaştri-albicioşi. Pe urmă albaştri-albicioşi şi tot mai albicioşi. După aceea, au urmat fulgii adevăraţi. Albi-albi şi uşori şi stelaţi.
- Ninge!
Puiul din gutuie era tot mai rece şi s-a făcut tot mai frate cu fulgul, tot mai fulg. Şi a zburat pe fereastră. Şi m-am uitat după el pînă cînd nu l-am mai cunoscut printre fulgii de zăpadă.
- Puiul mamei
