Pe Mircea nu l-am bănuit că ar avea de-a face cu scrisul decât după
multe luni de stat în acelaşi apartament. Era un om ascuns în multe
privinţe şi de scris aproape că-şi bătea joc. I-am găsit însă, cu totul
întâmplător, într-o zi, dosit între pat şi perete, un caiet mare şi ferfenițit.
L-am răsfoit aproape fără curiozitate. Ai fi zis că era un fel de jurnal
, dar
un jurnal cu totul anapoda, din care prima oară nu mi-au sărit în ochi
decât note de lectură şi fragmente de note aproape fără relevanță, câte o
propoziție despre cei din jur, nimic despre el. Şi toate astea împrăştiate
printre fraze începute de la jumătate ori lăsate neîncheiate sau lipsite
de sens, încălecate unele peste altele, scrise de la ultima pagină înapoi,
nişte aiureli care m-au făcut să pun caietul la loc.
M-am uitat multă vreme de el, până în ziua când, întorcându-mă
de la şcoală, am nimerit peste Mircea aplecat cu o teribilă încordare
asupra lui. Când și-a dat seama că-l observ, s-a ridicat cu repeziciune,
buimăcit, a închis caietul, a dat să-l ascundă la spate, apoi, simţind că
gestul era ridicol, mi-a zis că fusese obligat de director să-şi facă planuri
de lecție pentru a doua zi, lucru care-l enerva grozav. Dar eu ştiam
că, între coperţile acelea murdare, groase şi zdrenţuite, numai planuri
de lecție nu erau. M-am făcut că nu bag de seamă panica neobişnuită
care l-a cuprins şi am ieşit
, ca să-i las timp să-şi vâre terfeloaga în
ascunzătoare. Numai că treaba asta m-a pus pe gânduri şi m-a stârnit
grozav. Aşa că, atunci când s-a ivit prilejul de a rămâne pentru mai
multă vreme singur, am scos din nou jurnalul de la locul ştiut şi zile
întregi m-am străduit să leg între ele propoziții aruncate pe mai multe
pagini, amestecate cu altele străine de ele şi pornind una spre alta din
directii diferite.
după loan Es. POP


raspundu prin enunturi argumentate la intrebari
a)Din numele cui se povesteste textul?

b) unde si ce lucreza mircea??​