“Eu merg in clasa si ma asez in fata monitorului
meu. Cursurile sunt foarte plictisitoare deoarece zilnic avem numai cursuri
televizate.
Profesorul diriginte isi face prezenta pe
monitorul cel mare o singura data pe zi pentru a ne da temele pentru ziua
urmatoare.
In timpul cursurilor cativa elevi incep sa
butoneze pentru a juca diverse jocuri la calculator. Au insa, ghinion, deoarece
sunt observati imediat pe camerele de control. Parintii sunt ulterior anuntati
si elevii urmeaza sa primeasa o tema speciala ca pedeapsa. Dupa cursuri merg
acasa si ma bucur la gandul, ca a doua zi vom avea in sfarsit cursuri normale
... cu profesori.”
(Fragment tradus din “Aus dem Tagebuch eines
14-jahrigen Jungen-- Der Alptraum“- S. 153)
Am dorit sa incep scurtul meu eseu despre “scoala
viitorului” cu acest fragment din doua considerente si anume, pe de o parte,
avem nevoie de modernitate in procesul de predare-invatare, dar pe de alta
parte nu trebuie ignorat rolul factorului uman, respectiv al cadrului didactic
in formarea personalitatii copiilor, deoarece citandu-l pe Sfantul Ioan Gura de
Aur „ nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei; pictorul si sculptorul
fac doar figuri fara viata, dar educatorul creeaza un chip viu, uitandu-se la
el, se bucura si oamenii, se bucura si Dumnezeu“.
Cum imi imaginez eu orele de curs in viitorul nu
prea indepartat ?
Ore de curs desfasurate sub forma unor activitati
extrascolare, asadar nu intr-o sala de clasa traditionala, cu tabla si creta.
Lectiile vor fi cu siguranta desfasurate sub forma unor activitati cu elevii insotiti,
desigur, de cadre didactice in cadrul unor muzee( muzeu de arta, muzeu de
istorie,
