Este vineri, si tocmai mi-am terminat orele la scoala. Am decis să mă plimb cu bicicleta, pentru a mă relaxa.
Astfel m-am dus acasa sa imi las ghiozdanul, luandu-mi doar telefonul, pe care l-am băgat în buzunar. Bicicleta mea verde ma astepta dornică in fata casei, parca strigandu-ma sa vin mai repede la ea. M-am suit pe bicicletă si am pornit către parcul din centrul orașului. Razele soarelui alergau vesele pe pământ, iar norii albi si putori erau facut parca din vata de zahăr. Multi elevi fericiți ca a inceput weekend-ul erau in parc, râzând și simtindu-se bine. M-am plimbat câteva ture si m-am bucurat de vremea frumoasa, însă după ceva timp m-am dus acasa. Cand am ajuns, mi-am cautat telefonul în buzunar. Mi-am verificat toate buzunarele, dar nu il găseam nici unde. Am început să mă panichez. Stiam sigur ca il luasem cu mine in parc. Însă am verificat si in ghiozdan. Mama vazandu-ma asa panicat, m-a intrebat ce sa intamplat. Cand i-am povestit de pierderea telefonului, a spus ca tocmai ce Andrei, bunul meu prieten, a sunat-o, spunandu-i ca mi-a gasit telefonul la ieșirea din parc, si ca imediat va veni sa mi-l înapoieze. Atunci am răsuflat ușurat, si m-am bucurat de bunii prieteni pe care ii am. Probabil mi-a căzut din buzunar si nu am sesizat.
Andrei mi-a înapoiat telefonul,si de atunci am maxima grija de telefon, ca sa nu il mai pierd.
