Era vara, prima zi din vacanța mare. Pentru a sărbători m-am dus la bunicii mei de la tara, si am iesit afara cu vechii mei prieteni.
Pentru ca era o vreme foarte frumoasă, am decis să facem un picnic în pădurea din apropiere. Astfel bunica ne-a făcut sandvici-uri la fiecare, am mai luat si fructe, si am pornit către pădure. Cu toții eram foarte fericiți că este vacanta, astfel atmosfera era foarte plăcută. Cand am ajuns in pădure, aerul curat imi umplea sufletul, iar soarele care reușea să se strecoare printre crengile inaltilor codrii ma mângâia placut. Însă nici bine nu ne-am așezat jos, ca un latrat foarte slab s-a auzit. Atunci mi-am dat seama că nu e ceva in regula cu acel caine. De după tufiș a iesit un caine micuț si pricajit, care schiopata. A venit usor la noi cu ochi mari si milosi, si sa asezat lângă noi. I-am dat un sandvici cu șuncă, si am pornit către casa impreuna cu el. Cand am ajuns l-am îngrijit, bandajandu-l si punandu-l la căldură.
De atunci, acel caine este al nostru, si in fiecare vacanta avem grija de el, iar in restul timpului bunica îi da de mâncare si are grija de el.
