Citește cu atenție fragmentul următor, apoi scrie un text argumentativ, în care să-ți exprimi opinia despre ideea subliniată în text.
“La vreme de sărbătoare, preotul mergea din ușă în ușă pentru a îndeplini cele cuvenite. Toată lumea știa, toată lumea primea. Ușile se deschideau și răsunau cântece….
A sunat la noi. Dusea [tata] a spus: “Lasă, deschid eu! Bună ziua, domnule preot! Mulțumim, dar noi suntem evrei. Sărbători fericite!” A închis ușa….
Eu, revoltată:
- De ce-ai mințit?
- Cu ce am mințit?
- De ce-ai spus că suntem evrei?
- Pentru că suntem evrei.
Eu, plângând de furie și de frustrare:
- Dar de ce n-ai pus că ești ateu?
- Dacă aș fi spus că sunt ateu, l-aș fi jignit pe preot.
- Cum? Cu ce?
- Evreii au credința, obiceiurile, sărbătorile, tradițiile lor, ce trebuie respectate. Dacă aș fi spus că sunt ateu – și eu sunt ateu - , l-aș fi jignit. L-aș fi rănit pe preot. Ar fi însemnat că desconsider, că neg însăși rațiunea pentru care acest om există. Ar fi fost ca și cm i-aș fi spus: “Menirea ta, existența ta este fără rost pentru mine”. Iar asta este o jignire. O ofensă gravă. N-ai voie să faci așa ceva, mai cu seamă în prag de sărbătoare. Libertatea opțiunilor și a convingerilor tale nu trebuie să rănească pe nimeni. Fiecare are dreptul la credința sa. De aceea, principiul de bază al iudaismului, al evreilor spune: “Nu-i face altuia ceea ce nu vrei să ți se facă ție.” (Maia Morgenstern - Nu sunt eu)