Era o zi frumoasa de vara. Soarele starlucea pe cerul ca azurul, mangaind fetele a doi copii: George si Maria.Cei doi se jucau cu mingea, bucurandu-se de vremea frumoasa. Erau in vacanta la bunici. Isi alesesera drept loc de joaca malul raului ce trecea prin marginea satului, desi bunicii ii sfatuisera sa evite pe cat se putea raul. Intr-un moment de neatentie, George scapa mingea in rau. Maria incepu sa planga :
- O, acum mingea e pierduta !
- Poate o putem scoate cu un bat, spuse George. Si, fara sa mai stea pe ganduri, George lua un bat si incerca sa prinda mingea, dar… cazu in rau!
- George! striga Maria. George incerca sa se prinda cu mainile de iarba ce crestea pe malul raului, dar apa avea putere mai mare decat el si-l tragea spre mijlocul raului.Maria, desi speriata tare, nu se pierdu cu firea si-i intinse o mana lui George, cealalta mana sprijinindu-si-o cu putere in pamant.
George ii prinse cu putere mana si reusi sa iasa din apa.
- Multumesc, sopti el speriat si ud leoarca.
- Pentru asta sunt prietenii, nu?, ii spuse Maria.Pornira spre casa, gandindu-se la ceea ce ar fi putut sa se intample... Meritam sa fim certati, isi spunea fiecare in gand si erau bucurosi ca vor scapa doar cu cearta.
Din ziua aceea, Maria si George au fost mult mai atenti la sfaturile bunicilor si s-au straduit sa nu mai iasa din cuvantul lor.
