prepozitia este partea dce vorbire neflexibila fara autonomie sintactica. serveste ca mijloc de exprimare a unei relatii de subordonare in planul propozitiei intre atribut si regentul sau , intre complement si regentul sau. dupa structura prepozitiile pot fi; a) simple; a, de, la cu, peste, langa, sub , catre, prin , contra etc b) compuse; de la , pana la, de catre, de peste etc dupa regimul cazual:a)prepozitii cu acuzativul: cu , in spate , catre,ca,pentru ,din,de la,de pe,de langa,de sub etc.b)prepozitii cu genitivul:contra,impotriva,asupra,inaintea,deasupra etc,.c)prepozitii cu dativul:gratie,datorita,potrivita,multumita,contrar,conform,aidoma etc. locutiuni prepozitionale relatia dintre atribut sau complement si cuvintele determinate se face prin locutiuni prepozitionale(grupuri de cuvinte care prezinta unitate de sens si indeplinesc rolul unei prepozitii).sunt formate din una sau doua prepozitii si o alta parte de vorbire.a)substantiv articulat sau nearticulat:in urma,din pricina,in fata,in spatele,fata de,in loc de,etc. b)un adverb articulat sau nearticulat:pe dinaintea,alaturi de,aproape de,afara de, in afra etc.locutiunile prepozitionale in structura carora se afla un substantiv sau un adverb articulat se construiesc cu substantive si pronume in genitiv:in fata blocului ,in afara gradinii,in urma ei, etc. observatii:uneori prepozitiile si locutiunile prepozitionale pot fi confundate cu adverbele sau locutiunile adverbiale.in realitate diferentele sunt vizibile diferenta formala(prepozitiile si locutiunile prepozitionale de obicei sunt articulate,adverbele si locutiunile adverbiale sunt nearticulate ).
