Răspuns:
Toata viata mea am trait cu impresia ca locuințele oamenilor nu sunt doar niste obiecte,ca sunt ceva mai mult.De fiecare data cand veneam de la scoala vedeam cum casa imi zambeste,cum se bucura de prezenta mea,cu tipul m-am oprit din a crede asta,pana intr-o zi.
Era o zi de decembrie,fusese prima ninsoare stratul de zapada era destul de gros acoperind casa mea.Totul era ca o piveste,vedeam lumea in totalitate alba.
Fiind un strat de zapada generos școlile s-au inchis asa ca aveam ziua aceea libera,am hotarat sa ies afara cu prietenii pentru o bulgareala,zis si facut ma îmbrac rapid si ies pe usa.
Ne-am distrat vreo 2 ore,pana intr-un punct cand unul dintre prieteni mei loveste o casa din greseala,iar atunci casa spune:
-Hey!Vezi unde arunci!N-ai ochii?
-Ce?!Tu poti vorbi?!Spune prietenul acela care a lovit casa
-Logic!Dar din vina voastră trebuie sa ne ascundem!Urâteni pe doua picioare!
-Lasa-l in pace..Spune casa rosie celei albastre.
E doar un copil..
-Un copil enervant!Spune casa albastra.
-Hahaha!Ce copii posnasi!Hai sa ne jucam!
-Taci portocaliu!Taci!Spune Albastru
-Gata!Linstiti-va spune rosu trist.
Noi ramasesem socati..Cum?Este macar posibil?Adica mereu am crezut ca totul este imaginatia mea..Dar nu este asa..
-Auzi?Dar de ce voi trei aveti trei stari diferite?
-Pai vezi tu (spune ce nume vrei tu,chiar si pe al tau il poti spune),eu sunt casa ta...Atunci cand te-ai oprit din a crede eu m-am întristat..Albastru a devenit furios cand locuitori lui s-au oprit din a crede in el,iar Portocalia a avut norocul de a nimeri intr-o familie care nu s a oprit din a crede.
-Stiam eu..!Spun
Plec de langa prieteni mei,si ma apropri de casa p care o iau in brate:
-Imi pare rau..De acum voi crede mereu in tine.
-Ce faci acolo? Urla un copil din casa portocalie
-Eu?
-Tu!
-Imi imbratisez casa!
-Oh!Crezi si tu ca sunt fiinte vii?Nu-i asa?
-Ele chiar sunt!
Casele incep sa rada,eu si prieteni mei la fel,iar de atunci eu si casa am devenit cei mai buni prieteni din nou.
sper ca te am ajutat❤❤
