Răspuns:
Configurația electronică a unui element chimic din tabelul periodic descrie aranjarea sau distribuirea electronilor săi în norul electronic. Nivelele (straturile) electronice se divid în subnivele (s, p, d, f) ce conțin orbitalii care grupează electronii din nivelul respectiv. Un atom are șapte nivele aranjate specific elementului chimic. Orbitalul reprezintă zona în care un electron este cel mai probabil să fie observat.
Configuraţia electronică: distribuţia electronilor pe straturi, substraturi şi orbitali.
Configuraţia electronică a unui atom în stare fundamentală se poate stabili utilizând următoarele reguli:
Ocuparea nivelelor cu electroni se face în ordinea crescătoare a energiei acestora.
Principiul excluziunii a lui Pauli:
Intr-un atom nu pot exista doi electroni cu toate cele 4 numere cuantice identice; ei diferă, cel puţin, prin numărul cuantic de spin.
Regula lui Hund (se aplică la distribuţia electronilor pe subnivele – substraturi):
In starea fundamentală, pentru o anumită valoare a numărului cuantic secundar, electronii se distribuie pe orbitalii fiecărui substrat în aşa fel, încât momentul de spin total să fie maxim.
Deci, fiecare orbital se ocupă mai întâi cu câte un electron şi apoi cu cel de al doilea. Numărul maxim de electroni dintr-un orbital este egal cu 2.
Numărul maxim de electroni dintr-un substrat este dat de formula:
N electroni = 2 m dar m = 2 l +1
N electroni = 2 ( 2 l + 1)
Completarea straturilor cu electroni se face în ordinea crescătoare a energiei, conform regulei:
Electronul se fixează pe nivelul liber al cărui sumă n + l este minimă
Pentru valori identice ale acestei sume, ordinea este dată de valoarea cea mai mică a lui – n
