i pieri.
P Luna se sperie grozav, temându-se ca nu cumva Pământul să se
imbolnăvească de inimă rea. Ar fi o boală fără leac, îşi zise Luna. Aştepta un
semn oricât de mic, care să-i spună că Pământul se face bine. Dar timpul trecea si
semnul bun nu se ivea. Luna se frământa fără încetare. Ar fi dorit să îl ajute, dar
vrăjile ei nu se potriveau pentru o boală atât de grea. Luna observa Pământul de
parcă ar fi vegheat la căpătâiul unui suferind de lângă care Speranta plecase.
. În cele din urmă, Luna îl auzi cum oftează şi îl văzu cum se scutură de
amorţeală. Pământul începu să-şi vindece rănile cu doctoriile pe care le avea la
îndemână: Ploaia si Soarele. Pe locul fostelor păduri, abia dacă se zăreau două,
trei pâlcuri de fagi ori de molizi răsăriţi din semințele aduse de vânt. Valurile
mărilor şi ale oceanelor erau încă tulburate. Pe intinderea câmpiilor arse se

Trebuie povestit​