Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, domn creștin, bun gospodar, devenise puternic și adunase o mare avere. Sultanul turcilor, îngrijorat, îi hotărâse moartea.
În dimineața zilei în care avea să fie ucis, Brâncoveanu s-a trezit, și-a spălat fața și-a pieptănat părul și barba și s-a închinat la icoane. Privind pe fereastră s-a înspăimântat și și-a strigat fiii. Le-a spus să-și pregătească armele, căci sunt înconjurați de turci.
Nici n-a apucat domnitorul să termine de vorbit, că turcii au năvălit înăuntru, i-au prins pe toți și i-au dus la Istanbul, în Imperiul Otoman. I-au închis în turnul cel mare, în care erau închiși domnii și trimișii împărătești.
Brâncoveanu și ai lui au fost duși apoi la sultan, în palatul de pe malul Bosforului. Sultanul i-a cerut socoteală lui Constantin Brâncoveanu pentru faptul că intenționase să câștige independența românilor față de turci și pentru că bătuse bani de aur fără să-i dea lui socoteală. I-a spus apoi că, dacă vrea să-și păstreze viața lui și a fiilor săi, trebuie să treacă de la creștinism la islamism, la religia turcilor.
Domnitorul român a spus că nu își schimbă credința nici dacă îi omoară pe toți. Atunci, turcii i-au tăiat capul fiului cel mare al lui Brâncoveanu, apoi celui mijlociu. Când au ajuns la cel mai mic, sultanul, uimit și mișcat de tăria lui Brâncoveanu, i-a cerut din nou să treacă la islamism, ca să-i lase viața ultimului său copil.
Constantin Brâncoveanu i-a răspuns sultanului că s-a născut creștin și vrea să moară creștin. Copilului său i-a spus să nu mai plângă, căci de va muri în credința lui, va căpăta Împărăția Cerurilor.
Turcii l-au ucis și pe ultimul fiu al lui Brâncoveanu. Domnitorul s-a aruncat plângând peste trupurile fiilor săi și i-a blestemat pe turci să nu mai aibă loc de trăit pe pământ și copii de sărutat.
Mânioși, turcii au tăbărât pe domnitorul român, i-au jupuit pielea, au umplut-o cu paie, apoi au legat-o de un copac. I-au strigat să o privească, dar Constantin Brâncoveanu le-a răspuns că, și dacă l-ar mânca de viu, el va muri tot în credința creștină
spor la teme
