Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia la formarea statelor medievale românești și-au adus contribuția și românii transilvăneni.
Constituirea statelor Medievale în spaţiul românesc - Transilvania, Ţara Românesc Moldova şi Dobrogea - reprezintă un moment esenţial în evoluţia politică a teritoriului la nord de Dunăre. La baza statului stau ţările, obştile săteşti, câmpurile sau codrii. Acestea se reunesc între secolele IX-XIII in cadrul unor formaţiuni prestatale - jupanate, cnezate şi voievodate.
Asemenea formaţiuni sunt pomenite la începutul Evului Mediu în Cronica lui Nestor şi Povestea vremurilor de demult la răsărit de Carpaţi, iar despre populaţia din aceste zone aflam ca se opunea în secolul al XIII-lea deopotrivă turcilor din Halici, dar şi incursiunilor tătaro-mongole.
La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat. Iniţiativa vine de la fruntaşii politici ai românilor din Maramureş. Cu prilejul unor expediţii împotriva tătarilor (1345-1354) iniţiate de regele maghiar Ludovic de Anjou la est de Carpaţi, voievodul maramureşean Dragoş se aşează în teritoriul determinat de râul Moldova. El organizează acolo o marcă de apărare supusă coroanei ungureşti. Urmaşii lui Dragoş menţin raporturile de dependenţă faţă de Ungaria, ceea ce duce în 1359 la izbucnirea unei răscoale locale. Profitând de aceasta, un alt voievod din Maramureş, Bogdan din Cuhea, trece munţii la răsărit şi alungă pe urmaşii lui Dragoş. Astfel se naşte un nou stat românesc independent, şi anume Moldova. Noul său statut politico-juridic este recunoscut în 1364-1365 de către Ungaria.
