Răspuns:
Ana
Este o dimineață de sâmbătă, ca oricare alta. Max, câinele meu, vine și mă trezește cu pupici pe toată fața, pentru că nu mai are răbdare până după-masă, când mergem la săniuș.
Toată familia mea e gata, la fel și eu. Ne urcăm în mașină și mergem la bunica mea acasă, într-un sat de pe lângă Drăgășani. Acolo e foarte multă zăpadă, din câte am înțeles.
Acum am ajuns la casa bunicilor mei. Ne luăm săniile și mergem pe deal. Eu îl țin pe Max, iar fratele meu mai mic, Andrei, duce sania. Pe deal este mai frig decât jos... Mă pun pe sanie, cu Andrei în fața mea, iar Max pe partea dreaptă a saniei, aleargă pe lângă noi. Dintr-odată, îmi scapă lesa lui Max. Acesta aleargă mult în față, iar acum nu îl mai vedem. După ce ajungem la poalele dealului, ne dăm jos de pe sanie și mergem să-l căutam pe Max.
Max este un câine mare și maro, mereu plin de viață. El este cel mai bun prieten al meu și nu îmi permit să-l pierd pentru că nu am ținut eu destul de bine de lesă.
De după un brad, îl văd pe Max venind spre noi, iar o fată îl ține de lesă. Ea a sus: ,,Bănuiesc că el este al vostru!". Noi am răspuns afirmativ și l-am luat pe Max în brațe.
După ce am mai vorbit cu acea fată, am aflat că numele ei este Ana, iar ea este cu un an mai mare ca și mine și stă în satul bunicii mele.
I-am mulțumit și de atunci am rămas prietene.
Ana este un model pentru mine, deoarece aceasta mi-a salvat câinele, pe când ea putea pur și simplu să treacă pe lângă el.
Explicație:
Sper să îți fie de folos!
