Răspuns:
Este o iarnă deosebit de frumoasă și bogată în zăpadă. A dat Dumnezeu zăpadă cu nemiluita, încât totul pare desprins dintr-un basm. Din dorința de a profita cât mai mult de iarna frumoasă ce-și așternuse mantia alba la picioarele noastre, împreună cu fratele și vărul meu am plecat la munte.
Am ajuns acolo spre înserare, exact la timp pentru a observa soarele palid cum asfințește după crestele munților troienite cu zăpadă strălucitoare. Dinspre pădurea ce acopera muntele se auzeau vuiete asurzitoare. Am intrat în cabană cu gândul la ziua următoare.
Ne-am trezit de dimineață și ne-am echipat în grabă pentru a prinde un loc pe pârtie. Sus pe munte o mulțime de oameni gălăgioasă din cale afară se bucura de zăpada pufoasă. Unii erau cu sănii, alții cu schiuri, dar tuturor li se putea citi pe față încântarea. Ne-am alăturat lor, bucurându-ne la rândul nostru de stratul generos de zăpadă care era așternut pe pârtie. Privind în sus am observat că cerul e ca leșia și cu siguranță va începe să ningă din nou mai târziu. Am profitat de vremea bună de joacă și am stat pe pârtie până pe înserate.
Înspre amurg, când ne întorceam spre casă, pe un colnic, am făcut un om de zăpadă cât mine de mare, dar drăgălaș foc. L-am lăsat să vegheze asupra troienelor, să nu se topească până a doua zi, iar noi am intrat în cabană. Înăuntru, buștenii înghesuiți în soba mică trozneau înfundat, semn că nu vom avea parte de frig peste noapte. Afară, vântul sufla cu putere, iar șuieratul iernii pusese stăpânire peste întreg peisjul. Într-un final am adormit, cu gândul la ziua frumoasă pe care am petrecut-o, dar și cu regret că a doua zi ne vom întoarce spre casă.
Mult succes!
Sper ca te-am ajutat!
Explicație:
