a fost o dată că niciodată o prințesă , care nu avea prietenii. Siguri ei tovarăși erau animalele și copacii. Petrecea foarte mult timp în pădurea cea întunecată , pentru ea era singurul loc în care se putea feri de ceilalți . Îi era foarte liniștitor ! Până când , într-o zi senină și normala , auzise o conversație normala între rege și regina , tatăl și mama ei . Ei spuneau că vor să taie pădurea... Când a auzit a fost distrusa complet , a fugit acolo și a încercat să găsească o soluție
-Bine , copac Bundi! Mama și tata vrea să taie pădurea... acesta este singurul meu loc de refugiu , siguri mei prietenii locuiesc aici... eu ce voi mai avea?
-draga mea... nu am absolut nicio idee... spuse el cu un glas trist...
-stai , am o idee !! pe mai târziu !
Ea pleca în fugă spre castel și se reproșa răstită spre părinți :
- Voi nu știți ce e aceea prietenie ?? nu ați avut niciodată un prieten , să vorbiți să împărtășiți momente unice din viața voastră ? Eu cel puțin am, iar voi acum o să îmi stricați toată viața ! dacă voi tăiați pădurea , o să mă pierdeți și pe mine . Părinții ai spus că vor mai discuta iar diseară la ora 19: 00 vor da verdictul
-copac Buni, nu vreau sa apierd pe nimeni , sunt dispusa sa fac orice !
Ora 19 venise iar părinți au ales
-Deoarece noi te iubim necondiționat am ales să păstrăm pădurea .
Ea foarte bucuroasa se duse și împărtăși tuturor vestea cea minunata ! sfârșit .
sper că este buna !!!
