Răspuns :

Incep prin a-mi povesti frumoasa mea experienta de vara trecuta. Era luna Iulie iar eu cu prietenul meu Andrei am decis in a ne aventura in locuri necunoscute noua. Asa ca am luat trenul spre București si am plecat.

Nu a fost atat de aventuroasa plimbarea prin Bucuresti pe cat de amuzantă a fost intamplarea din tren. Sa va povestesc: Era un domn cu un catel numit Bobi din cate imi amintesc. .cainele era foarte agitat iar stăpânul sau încerca sa il calmeze pentru a nu deranja calatorii, insa nu a reusit, asa ca, Bobi, foarte nazdravan din fire, a luat ziarul "Adevărul" citisem eu, facandu-l bucati iar mai apoi sarind si latrand in continuu a reusit astfel sa doboare si cescuta de cafea de pe masa din vagon. Stapanul sau suparat sau nu, se abtinea sa nu fie nervos pe el, avea o fata foarte comica iar astfel ne-am amuzat si noi. intr-un final, Bobi, a făcut o fata de catel nevinovat iar stăpânul sau s-a imbunat.

Noi am ramas amuzati, cu adevarat ne-am distrat pe seama domnului si al lui catel nazdravan din tren.

O călătorie cu trenul

Într-o vacanță de vară, părinții mei m-au trimis în vizită la un prieten din București.

Ei m-au condus la gara din Iași și după ce am dus bagajul la locul meu din vagon, mi-am luat la revedere de la ei.

Era prima dată când plecam singur într-o călătorie lungă cu trenul.

Inima îmi bătea cu putere în piept în ritmul roților de tren, dar cum nu voiam ca cei din vagon să observe emoția mea, am scos o carte și am început să citesc.

Călătoria mea a decurs bine la dus, a fost grozav și la prietenul meu, dar când să revin acasă, a fost coșmarul vieții mele.

Iată ce s-a întâmplat. Eu și cu prietenul meu am mers împreună în gara de nord din București, ca să mă conducă de asta dată la trenul spre casă.

Am mers la casa de bilete, am cumpărat biletul pentru Iași, apoi la ora de plecare m-am urcat în tren, am căutat locul și iar am scos cartea să citesc.

Cam după o oră de citit, întreb pe domnul din dreapta mea dacă știe la ce oră sosește trenul în gara din Iași, unde mă așteptau părinții mei.

Domnul, în primul rând s-a uitat la mine foarte mirat, apoi m-a studiat bine să vadă dacă nu cumva fac o glumă, după care îmi zice blajin:

- Dragul meu, nu știu când ajunge trenul tău în gara din Iași, însă știu sigur când ajunge trenul acesta la Arad.

Eu, care nu stau bine cu geografia, nu am realizat imediat că luasem un tren în sens invers de traseul spre Iași.

Nu vă mai povestesc toată tevatura avută ca să ajung totuși în Iași, însă vă spun că această întâmplare eu o voi ține minte toată viața mea.