Răspuns :
Pe la jumătatea lunii martie in 1881, corabia grecească Penelopa cobora la vale pe brațul din mijloc al Dunării, încărcată cu cereale, îndreptându-se către Pireu. Căpitanul ei se numea kir Iani Ghinis era un negustor iscusit si marinar bătrân, botezat de toate furtunile din arhipelagul grecesc. Trenul de la Bucuresti sosi in acelasi timp cu corabia greceasca, si din vagonul de clasa intai a coborat un domn imbracat in haine straine, Anton Lupan. Suindu-se intr-o birja, acesta merse in port. Mergand prin oras, a intrat la biroul domnului Iacomachi unde l-a intrebat de prietenul sau vechi Pierre Vaillant. Raspunsus fu negativ si eroul nostru iesi descumpanit din birou. Inaintand spre birja, Anton Lupan s-a oprit in fata unei tejghele unde se tragea cu pusca. Un zdrentaros s-a apropiat de taraba si si-a incercat si el norocul, castigand toata averea proprietarului. Vazand indemanarea insului de a manui pusca, Anton Lupan l-a luat cu el. Intai i-a aflat numele, ca are un frate, apoi i-a facut o propunere de a-l insoti intr-o expeditie pana la capatul pamantului, iar raspunsul fu clar pozitiv. Mergand prin port, intalnesc corabia greceasca. Apoi s-au inteles cu capitanul sa-i ia si pe ei pana la Stambul, pentru sapte icosari. Anton Lupan a intrat in cabina echipajului, care manca, salutandu-i marinareste. Atunci il recunoscu imediat pe carmaciul corabiei, Gherasim, prieten vechi de-al lui. S-au asezat si romanii la masa, au mancat. A doua zi Penelopa a pornit, si intr-o ora a fost la Sulina. Kir Iani a coborat pe chei si s-a intalnit cu alti capitani. Vantul a inceput sa scada si nu mai puteau pleca in ziua aceea catre Pireu. Anton Lupan a vazut un far catre gura de varsare a Dunarii si s-a indreptat intr-acolo, iar Ieremia a plecat la varul sau, Haralamb. O batrana statea pe malul marii, de la care acesta afla ca paznicul farului se numea Ifrim. Plimbandu-se pe plaja, a vazut multe epave, dar una ii starnea mari emotii. Stand si reflectand asupra epavei, isi dadu seama ca aceata era corabia lui cu care naufragiase Piere Vaillant. Atunci un batran s-a apropiat de el, chiar mos Ifrim, de la care a aflat ca aceasta corabie a fost pradata de un oarecare pirat, Spanu. S-a facut seara si batranul a plecat sa aprinda farul. Anton Lupan a facut si el cale intoarsa pana la Penelopa, unde i-a spus lui Ieremia ca vor ramane la Sulina, si unde l-a convins pe Gherasim, carmaciul, sa-l urmeze. Fiecare avea taina lui, Ieremia, Gherasim, Ismail, dar cea a lui Anton Lupan era cea mai misterioasa. Acesta era singur cu tatal lui; mama lui murise nascand un al doilea copil ca nu a trait mai mult de o zi. Pe la saptesprezece ani, a luat vaporul Arhiducele Abrecht catre Franta, pentru a merge la studii. Ajuns la destinatie, s-a inscris la liceul si apoi la Politehnica din Paris, unde a studia zece ani si unde si-a facut un prieten bun, Pierre Vaillant. Dupa terminarea scolii, in vacanta, au mers la Saint-Malo, orasul natal a lui Pierre, unde a cunoscut o alta lume, marea, barcile, corabiile, oescarii si a inceput sa iubeasca aceata viata. Acolo s-a specializat in fabricarea de corabii de lemn. Bunicul lui Pierre, mos Leon, locuia intr-un sloop vechi tras pe mal. Acolo cei doi prieteni au gasit niste scrisori si o carte care aveau sa le schimbe viata. Scrisorile erau de la vestitul om de stiinta, Charles Darwin, dar nu intelegeau ce legatura avea mos Leon cu acel om de stiinta, pana ce au citit carte pubicata tot de Charles Darwin. De acolo au aflat ca cei doi au incercat sa exploateze un tinut neatins de picior omenesc, in Tara de Foc, adica in sudul Americii de sud, dar nu au reusit. De acolo au mai aflat ca tatal lui Pierre a murit tot in incercarea de a exploata tinutul. Acest lucru i-a determinat pe cei doi prieteni sa se incapatinaze sa mearga intr-acolo. Au inceput pregatirile terminand scoala, luindu-si diploma de ingineri constructori de vapoare si prin a merge la Stambul. Acolo au lucrat la constructia de cai ferate si din banii obtinuti in cativa ani, au cumparat o goeleta de la un marinar batran, Marta, pe care au numit-o apoi Lâ esperance. Pierre Vaillant a plecat cu ea catre Sulina carand marfa iar Anton Lupan a ramas la Stambul muncind cat si pentru prietenul sau, deci luind salariu dublu. A trecut ceva timp si Lâesperance nu se mai intorcea, dupa care constructorul a aflat ca in timp ce goeleta naviga catre Sulina, a fost furtuna si corabia s-a inecat. Apoi Anton Lupan a luat un barcaz pana la Pireu si apoi un vapor olandez pana in Indii. Intorcandu-se acasa, la Bucuresti, a aflat ca tatal sau nu mai era. Dupa ce a vandut casa si bunurile care mai erau in ea a plecat in cautarea unei corabii la gura de varsare a Dunarii. Anton Lupan s-a intors la Penelopa, a debarcat, imreuna cu Ieremia si cu Gherasim, iar intr-un tarziu l-a convins...
Sper sa te ajute, succes!
(daca e ok te rog sa-mi dai si coroana, m-ar ajuta foarte foarte mult)