Explicație:
Plugușorul satiric:
Frunză verde de mărar,
Bună seara gospodari.
Gospodari și gospodine
Și voi domnișoare fine.
De dormiți, de nu dormiți,
Va rugăm să vă treziți.
Dați urechea la fereastră
Și-ascultați urarea noastră.
Noi plugari din Câmpulung,
Am pus șase boi la plug,
Că de când s-a înserat,
Noi cu plugul am plecat.
Zurgălăi și clopoței,
Înc-o roată măi flăcăi,
Toți gospodarii din sat
Stau și-ascultă la fereastră
Că așa e în seara asta.
Iară cu băiat din sat,
Am plecat după-nsurat.
Într-un sat, într-o comună,
Să-mi găsesc o fată bună.
Mi-am luat și eu mireasă,
De la mine a treia casă.
Frumos nume mai avea,
Că Maria o chema.
Frumușică nu prea, prea,
Vreo optzeci de ani avea.
De urâtă, nu-i frumoasă,
Te sperii văzând-o prin casă.
Și de rău nu-i șade bine,
Când se duce parcă vine.
De mâncare, n-am ce zice,
Se pricepe, să mănânce.
Și mănâncă, frate dragă,
Câte-o mămăligă întreagă.
A făcut o mămăligă,
De nici câinii n-o mănâncă.
Nici motanul de pe horn,
N-o mănâncă să-l omori.
Și de crudă ce era,
Nici la porci nu le plăcea.
Zurgălăi și clopoței,
Înc-o roată, mai flăcăi! Hăi, hăi!
Mi-am luat alta mai mică,
Ard-o focul mult mănâncă.
Popușoi din cinci grădini,
Brânză de la nouă stâni,
Lapte de la șapte vaci,
Faină din zece saci.
Dar iubește de pârlește
Și de asta nu mai crește.
Multe, multe v-oi mai spune,
Că eu sunt cam bun de glume.
Dacă-ncep acum o glumă,
Precis uit de urătură.
Chiar acum în asta seară,
Am făcut o socoteală.
Chiar din casa dumneavoastră,
Am să iau vreo trei parale
Și rachiu de tescovină,
Să-mi șterg gâtul de rugină!
Cum visam așa, deodată,
Am văzut doi ochi de fată,
Ochi căprui și buni de joc,
De-am rămas trăsnit în loc.
Limba mi se-mpleticea,
Graiul mi se bâlbâia
Și inima-n piept bătea.
Ca un ceas în mine făcea.
Și-auleu, ce aș fi făcut,
Ochii fetei să-i sărut!
Mă uitai ceva mai bine,
Aoleu și vai de mine!
Nu-i nici fata, nici nevasta,
Era mâța la fereastră.
Stătea mâța și privea,
Cum mă-ndrăgosteam de ea.
Foaie verde foi ca plopul,
Am avut și eu un socru,
Scurt și gras ca polobocul,
Ține mult la fudulie,
Soacra mea, cam durdulie,
Cu părul de tuci,
N-ai de unde să-l apuci.
Și are un batic pe cap,
De-o vară nu l-a spălat.
Și mai are un cojocel,
Din treizeci de piei de miel.
Iar când se-mbracă namila,
Era naltă ca cămila.
Și-a avut și ea bărbat
Și l-a dat contract la stat.
Era mic și crăcănat
Și cădea noaptea din pat,
Mai purta și evazați,
De velură cam roșcați,
Pălării ca mexicanii,
Cum le poartă gogomanii.
Zurgălăi și clopoței,
Opriți plugul, măi flăcăi!
Aho, aho!
