Explicație:
Răspun
Basmul „Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte” apărut sub semnătura marelui Petre Ispirescu, prezintă soarta nemiloasă a unui împărat şi a soţiei sale; aceştia nu puteau aduce pe lume un prunc, deşi fuseseră pe la vraci, vrăjitoare, babe sau cititori în stele. Apelând la toate acestea fără un rezultat favorabil, ultima cale care le mai rămăsese era cea divină, aşa că protagoniştii basmului de faţă s-au rugat şi au ţinut post. Într-o seară, Dumnezeu i-a apărut împărătesei sfătuind-o: împăratul să meargă a doua zi la pescuit pe gârlă, iar peştele ce-l va prinde să fie gătit de mâna femeii şi apoi mâncat de cei doi soţi.Asocierea dintre noapte şi zi, în cazul de faţă, luceafărul de zi şi luceafărul de noapte, mă duce cu gândul la alb şi negru, adică bine şi rău. Această suspiciune a mea se dovedeşte şi este susţinută şi de comportamentul celor doi flăcăi: în timp ce Siminoc este bun, iubitor şi doreşte cu orice preţ să-şi salveze fratele, Busuioc se îndoieşte de cuvântul acestuia şi chiar îl bănuieşte că s-ar fi îndrăgostit de nevasta sa. Finalul basmului este unul dur pentru ambii băieţi, căci pier într-o fântână. Această dublă moarte poate fi privită ca pe o pedeapsă divină. Decesul lui Siminoc îi va încărca sufletul fratelui său, dorindu-şi să piară şi el asemenea celuilalt
