"Nu ştiu altii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa parintească din Humulesti, la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crapau mațele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma țineam cand incepusem a merge copăcel, la cuptorul pe care ma ascundeam, cand jucam noi, baietii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!
Așa eram eu la vârsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toti copiii, de când ii lumea asta și pământul, măcar să zică cine ce-a zice.
Şi, să nu-mi uit cuvântul! Odată, la un Sfântul Vasile, ne prindem noi vreo cațiva băieți din sat să ne ducem cu plugul; căci eram și eu mărișor acum, din păcate. Și în ajunul Sfântului Vasile toată ziua am stat de capul tatei, să-mi faca si mie un buhai...
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
1. Rescrie din textul-suport patru pronume personale, indicând și funcția lor sintactică.
