8.Presiunea coloid osmotica
Presiunea osmotică a substanţelor coloidale (proteinele) se numeşte presiune coloid-osmotică şi are o valoare foarte mică de numai 28 mm Hg. Totuşi, proteinele plasmei au rol foarte mare în schimburile capilar-ţesut, deoarece presiunea osmotică a sângelui este egală cea a lichidului interstiţial (intercelular) şi singura forţă care atrage apa din ţesuturi spre capilare este presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice. Un alt rol al presiunii coloid-osmotice este în procesul de filtrare glomerulară ce duce laformarea urinei.
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă (fenomenul de osmoză) care separă solventul de soluție[1]. Este o proprietate coligativă.
Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică.
Fenomenul de osmoza poate fi pus in evidenta realizand un experiment in care se utilizeaza un vas mare (1) ce contine un solvent pur (apa) si un dispozitiv numit osmometru (2), format dintr-un tub, care in partea inferioara este prevazut cu o membrana semipermeabila (vezica de porc). In tub se gaseste o solutie cu acelasi solvent (solutie de zaharoza).
Transportul solvitului fiind imposibil, apre un flux de solvent dinspre vasul mare spre osmometru, ceea ce determina crestera volumului de solutie si implicit nivelul lichidului din tub . Deoarece membrana este impermeabila pentru solvit, acesta nu poate patrunde in vasul mare, ceea ce cauzeaza neegalizarea concentratiilor. Insa, se obtine o diluare a solutiei din tub prin patrunderea solventului pur.
Echilibrul se stabileste numai atunci cand presiunea hidrostatica exercitata de lichidul ce a urcat in tub egaleaza presiunea exercitata de solutie, numita presiune osmotica .
