Diferiți oameni trăiesc în mod diferit, în funcție de concepția lor despre viață și univers, dar toți sunt egoiști:credincioșii trăiesc pentru a fi plăcuți de către creatorul universului, făcând de obicei lucruri bune pentru ei și pentru alții, cu scopul obținerii unor beneficii într-o viață de apoi din partea acestuia;ateii (cei care cred că nu există un creator al universului) trăiesc pentru atingerea unor scopuri pur lumești, preluate din instinctele primare și prin cultură, făcând de obicei lucruri bune pentru ei și pentru alții, pentru obținerea unor beneficii directe în timpul vieții lor (bunăstare materială, perpetuarea speciei, îmbunătățirea calității vieții urmașilor);agnosticii (cei care consideră că nu este important dacă universul are creator sau nu) trăiesc în ignoranță, dar foarte asemănător ateilor;pseudo-credincioșii (există și o asemenea categorie, constituită din acei oameni care cred în Dumnezeu dar nu o fac cu o deosebită convingere) încearcă să trăiască precum credincioșii, însă doresc suplimentar și beneficii în viața curentă (conform părerii lor, li s-ar cuveni, din moment ce sunt – adică se declară – credincioși);Oamenii care fac afaceri sunt influențați suplimentar de propriile idei deoarece, după cum se știe, în business incertitudinea vieții este mult mai mare: ai responsabilitate mai mare, ai sau nu de lucru, ai sau nu profit, muncești din greu, uneori fără beneficii imediate; în special când apare vreo problemă, oamenii se manifestă diferit:credincioșii sunt siguri că Dumnezeu îi va ajuta și o vor scoate la capăt, așadar psihic nu au probleme; astfel ei pot acționa fără stres, încercând să limiteze cauzele problemei, respectiv să găsească o soluție pentru ieșirea din impas; totul e să nu recurgă numai la rugăciune sau la presupunerea că ajutorul va veni de sus fără ca ei să depună vreun efort, iar acest lucru de obicei se realizează (există, desigur, excepții, care pur și simplu vor cădea, viața reală a demonstrat de multe ori că “Dumnezeu îi pune pe unii la grele încercări”, motivele Lui fiind incerte);ateii sunt siguri că viața este oarecum aleatoare, iar necazurile, ori incertitudinea, sunt normale, inclusiv în business, așadar nici ei nu au probleme din punct de vedere psihic; pot acționa, de asemenea, fără stres; nihiliștii, care, de fapt, au aceeași atitudine și la bine și la greu, nu sunt cu adevărat excepții, ci rarități despre care nici nu merită să vorbim (nici pe ei nu i-ar interesa);agnosticii, deși nu se întreabă dacă Dumnezeu există sau nu, sunt siguri pe ei și au de obicei atitudine și reacție similară ateilor, fiind stabili emoțional și acționând corect în situațiile de criză respective, pentru optimizarea situației în care se află; totuși, ei ar putea uneori fi indiferenți, în loc de a fi optimiști, prin natura caracterului lor (altfel ar fi ajuns atei);pseudo-credincioșii, însă, sunt întotdeauna nesiguri, fiind cei care pot fi afectați din punct de vedere psihic; astfel, ei nu pot să se concentreze pentru a acționa într-un fel sau altul, oscilând între pseudo-credință și beneficii dorite imediat.
