Răspuns:
Cucerirea Troiei s-a dovedit a fi însă ultima aventură militară încununată cu succes a acestor cuceritori îndrăzneţi. După anul 1185 î.e.n. – data aproximativă a devastării Troiei de către ahei – lumea egeeană a intrat într-un Ev Întunecat care a durat vreo patru secole. În jurul anului 1100 î.e.n., Micene, „cetatea cea bogată în aur”, şi-a văzut ea însăşi sfârşitul, fiind cucerită de invadatorii dorieni, superiori ca înzestrare militară. Imigrarea dorienilor – care în legendă este prezentată drept întoarcerea urmaşilor lui Herakles în părţile Argolidei – a însemnat sfârşitul culturii miceniene. După ce au cucerit şi jefuit cetăţile, aparent inexpugnabile, ale aheilor, dorienii s-au amestecat cu populaţia locală, completând aliajul etnic al viitorului popor grec. Din credinţa şi reprezentările religioase întâlnite la ahei se va cristaliza noua ideologie, a zeilor olimpieni, care de acum încolo se va înstăpâni în mentalitatea grecilor, devenind expresia mândriei lor naţionale şi a particularităţii lor etnice. Forma megaron-ului va determina viitoarea formă a templului grec, încăperea stăpânului pământesc fiind transformată în reşedinţă a zeului.
Lumea miceniană nu a dispărut cu totul din istorie, au supravieţuit ruinele construcţiilor sale monumentale, obiectele de aur şi bijuteriile lucrate cu o desăvârşită măiestrie, măştile funerare cu expresii trufaşe şi legendele despre eroii săi. Experienţele artistice atât ale civilizaţiei minoice cât şi ale celei miceniene au pregătit terenul pentru apariţia civilizaţiei elenice clasice, vestind gloria viitoare a Greciei.
