Răspuns:
omofonele
În lingvistică, omofonele (din prefixul grecesc ὁμο- omo- „același” și φωνή phone „sunet”) sunt două sau mai multe cuvinte care se pronunță la fel. Într-un sens mai larg se numesc tot omofone și alte elemente de limbă care se pronunță identic: sunete, secvențe de sunete, silabe, grupuri de cuvinte etc. Noțiunea se folosește mai ales atunci când elementele de limbă vizate se scriu diferit sau când nu ne interesează decât forma lor sonoră. Dacă în plus și scrierea este identică atunci avem de a face cu omonimele.
Omofonele apar frecvent în jocuri de cuvinte sau în exerciții de dicție. Pe de altă parte omofonele duc la scrierea greșită a unor enunțuri; de exemplu în loc de centru de difuzare a presei apare frecvent scris greșit centru de difuzarea presei.
paronime
Cuvântul românesc paronim este un împrumut din franceză paronyme.[2] La rândul său, acest cuvânt francez este împrumutat din greaca veche: paronumos[3][4], format din elementele de compunere grecești para: „alături” și onoma: „nume”.[3]
Tipuri de paronimeModificare
Drept paronime sunt considerate următoarele trei tipuri de perechi:[5]
cuvinte alcătuite din același număr de foneme, dar deosebite prin metateza a cel mult două dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbiton-barbotin, cardan-cadran, manej-menaj;
cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-adopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar;
cuvinte cu un fonem în plus la unul dintre membrii perechii: abac-abacă, calmar-calemar, simula-stimula, spic-aspic.
