Răspuns:
Era o dupa amiaza încărcată de nori cenușii, cand am ajuns le puteam citi ușor încordarea, nervozitatea , tensiunea, doar privindu le fețele inmarmurite de spaimă. Unul dintre ei ,se desprinse de grup si imi iesi in față ,făcea gesturi ciudate cu brațele, mâinile ,capul si imi spuse : - Ce faci , de ce ai întârziat atât de mult ? - S au auzit bubuituri puternice de tun pana la noi , ne era teama stiind ca te afli in pădure! -Este adevarat ,am fost tare speriat ,dar am uitat imediat ce am văzut o stâncă ,înaltă și albă .
- Eu m as întoarce sa ma uit mai atent , nu cumva sa ascundă ceva ... Au iesit in fata 4 bărbați înalți cu brate puternice , au decis să mă însoțească si sa aruncam o privire prin jur .Cand am ajuns, era liniște,ne a întâmpinat doar marea si valurile ei furioase ,ce se sparg zgomotos ,doar ea putea sa împrăștie liniștea ce se așezase împrejur.. Am privit stânca si dupa o cercetare mai amănunțită am decis ,ca ar fi bine sa o urnim din loc ,chiar daca constientizam , ca e greu si trebuie sa depunem mult efort .Rămânem muți de uimire ,ies la iveală multe trepte, era o construcție subterană ,cu multe coridoare ramificate în toate direcțiile , frica dispăru ,era mai intensă dorința de a afla , ce ascunde acest loc ...
