Fata pădurarului
N-a avut nimeni pe lume cosite mai frumoase ca Salcia, fata padurarului. Cand o despletea s-o pieptene, parul ii ajungea pana la talpi si-i acoperea trupul ca-ntr-o mantie aurie.
Pe vremea aceea erau scumpe oglinzile de clestar si fata in oglinda apei se pieptana si-si impletea parul. Si asta se intampla in fiecare dimineata la rasaritul soarelui. Isi impletea cosita si canta!
Într-o zi fata a mers din nou la râu, și nu și-a mai văzut reflecția în apă. S-a speriat, apa a început să-și schimbe culoarea, când roșie, când albastră.
Din apă ieșise un voinic, acest voinic ia spus"vino în împărăția mea, fata frumoasă", fata a refuzat, voinicul insistă"am bogății", acest voinic controla apa, însă era singur, de mii de ani era singur, el o chemă din nou în împărăția sa, îi spunea"dă-mi mâna, și vino în palatul meu", fata îl refuză din nou. Bărbatul îi tot promitea bogății, însă ea îl refuză, încetul cu încetul acest voinic dispăruse, însă fata auzea cum o strigă, din ce în ce mai încet pe măsură ce se depărta, craiul îi spunea "vino după mine", fata își întrebă creierul dacă ar trebui sa meargă după el, apoi își întrebă inima, și în cele din urmă merse după el,( acest crai dacă atingea pământul își pierdea puterile)
Bărbatul o întrebă de ce atunci când îi promitea să-i de-a bogățiile nu a mers după el, însă acum da, fata îi spuse că la început se sperie, pentru că el deși seamănă cu un om, nu este întru totul unul, se temea că este vreun vrăjitor înșelător, el însă îi reproșa, și îi spuse ca poate avea încredere în el, fata îi spuse să-i dovedească faptul acest fapt, el în cele din urmă spuse că-și va arunca coroana la rădăcina copacului, ea însă îi spuse că îi stă bine în ea, și nu ar trebui sa o arunce.
Apoi fata l-a întrebat care e scopul lui, de ce o caută, de ce o strigă să vină după el, voinicul îi spuse "vreau să-ți arăt palatul, și bogățiile mele"
fata la început nu vroia să meargă, însă ia spus sa se jure că nu-i va face niciun rău. Bărbatul a spus"Jur pe inima mea că nu îți voi face niciun rău"fata a mers cu el, au ajuns în adâncul apelor, pluteau că doi fulgi, au ajuns la 2 izvoare, unul cu aur și unul cu argint, fata îi spuse că vrea să plece acasă, căci o așteaptă tatăl, craiul ia spus la plecare" aș fi putut să nu-ți dau drumul, dar o să vezi o să mă implori de la mal să mă reîntorc, vă știu eu pe voi, oamenii"
Fata a ajuns acasă, nu după mult timp a venit și tatăl ei, care a întrebat-o unde a fost, căci a văzut vătraiul de aur ce-l lăsase, fata ia spus tot ce s-a întâmplat, i se părea un vis, tatăl însă îi spunea că chiar dacă nu e un vis nu au nevoie de aurul craiului, așa că îi va arunca vătraiul înapoi în apă.
Fata a trăit așa o vreme, însă o apucă o frică de fiecare data când mergea să ia apă din râu.
Într-o zi merse din nou la râu să ia apă, atunci însă a ieșit parcă din stâncă craiul, fata dădu să fugă, însă frica o ținu în loc, craiul a întrebat-o "de ce te sperii?, vreau cu aur să te împodobesc, cu argint, în palate strălucitoare sa te port, să uiți de toate problemele" Fata, pe un ton serios îi spuse "NU, craiule, palatele tale sunt reci, inima ta rece, îmi sunt dragi pădurile, căsuța mea, nu vreau nici o bogăție, pe aici nu o să mai vin", craiul îi spuse"de mine na-i să scapi"
Femeia îi povestise tot ce se întâmplase bărbatului ei, el ia spus că merge de îndată să vadă ce fel de crai îi face necazuri soției lui, au mers amândoi la râu, acolo fata îl cheamă pe crai, craiul ieși de sub ape și bărbatul îl chemă la mal să stea de vorbă, craiul îi spuse că nu avea ce discuta cu el, pădurarul însă sări pe el amândoi începură a se lupta în apă, după o vreme se vedea capul tăiat al craiului plutind pe cursul raului, fără urmă însă de barbat(pădurar). Fata a început să-l strige, bărbatul însă nu dădea urma de viață, fata și-a despletit părul și și-a așteptat bărbatul, acolo pe mal, zile, săptămâni, luni... , nu-i mai era nici foame, nici sete, nici oboseală nu avea, a încercat să-și împletească părul, însă mâinile nu i se mai mișcară, a încercat să-și miște picioarele, însă erau acoperite cu pământ până la glezne, strigă, dar nu-și auzi glasul, Salcia simți trupul i se înscorțoșează.
Au trecut de atunci sute de mii de ani, și Salcia tot sta acolo și își așteaptă bărbatul.
Sper că te-am ajutat, succese în continuare! ;)
