Agenda de lectura
-Personajul principal al legendei este
-Acţiunea se desfăşoară la început
(unde?) ..., apoi ..., iar în final ....
-Mi-a părut ciudat că
-Sunt curios/curioasă să aflu ....
-Aş vrea/n-aş vrea să trăiesc
în Ţara Zăpezilor, pentru că ...
-Sunt convins/convinsă că ....
-Dacă aş putea, aş....
-Mă bucur enorm atunci când ....​

Legenda lui Moş Crăciun
Cîndva, la marginea unei păduri, trăia un om bătrîn ca vremea.
Doar singurătatea locuia cu el. Avea plete lungi şi barbă albă, iar
ridurile parcă-l întinereau cînd zîmbea.
Căsuţa lui era curată ca un pahar de cristal, iar la geamurile ei
rîdeau fl ori multicolore.
Cea mai mare dorinţă a lui era să aibă un nepoţel, pentru că
iubea foarte mult copiii. Odată, a făcut o ladă de jucării şi a mers la
copiii din satul vecin. Era tare bucuros că i-a făcut fericiţi, oferindu-le daruri. Aceştia i-au mulţumit şi au plecat pe la casele lor. Moşul
iar a rămas singur. Durerea lui era atît de mare, încît a hotărît să plece încotro îl vor duce ochii. Merse bătrînul drum lung şi greu, pînă ajunse în Împărăţia Zăpezilor. Acolo, el îşi construi o căsuţă de brad. Vînturile şuierătoare îl făceau să-şi aducă deseori aminte de locurile natale, dar cel mai mult îi era dor de copii. De tristeţe, începu să confecţioneze seară de seară avioane, trenuleţe, păpuşi, urşi. Îşi închipuia că are în faţa lui o mulţime de copii cărora le împarte jucării. Atunci muncea mai cu spor. Vestea despre acest bătrînel se răspîndi repede, ajungînd şi la urechile Crăiesei Zăpezilor. Într-o zi, ea se îndreptă spre
căsuţa lui. Tare s-a mai bucurat moşul de oaspeţi!
– Pentru că iubeşti foarte mult copiii, îţi voi alunga tristeţea din suflet! Fie ca de azi încolo, să-i bucuri cu darurile tale pe cei mici!
Zicînd acestea, ea l-a atins cu o
ba ghetă fermecată şi a continuat:
– Vei avea însă doar o singură zi a anului, ziua de Crăciun, pentru
a-i vizita pe copii. De aceea toţi te vor numi Moş Crăciun. Să ai viaţă
veşnică, să trăieşti cît vor fi copii pe pămînt!
Ce fericit era moşul! Din acea zi, muncea cu mai multă tragere
de inimă alături de spiriduşii şi piticii veniţi în ajutor.
În Ajunul Crăciunului, Crăiasa Zăpezilor i-a trimis o sanie trasă de reni. Moşul a adunat toate jucăriile şi le-a aşezat cu grij ă într-un sac mare. A îmbrăcat o haină roşie, tivită cu blăniţă albă, ca să fie văzut de departe. A luat un toiag de alun, a agăţat clopoţei de argint la gîtul renilor şi a pornit la drum.
Se oprea unde ştia el că sînt copii cuminţi. Intra pe geam, pe gura
cheii, pe horn, lăsîndu-le daruri sub Pomul de Crăciun.
După ce sacul lui fermecat se golea, Moşul se întorcea iar în Ţara
Zăpezilor.