Răspuns:
Pe lume sunt vrăjitori de toate felurile – unii sunt răi şi împraştie în lume uraţenia pe care o poartă în suflet, pe când alţii au inima curată şi sunt buni cu toate creaturile de pe pământ.
Odată, s-a întâmplat ca un vrăjitor bun să treacă printr-o pădure deasă. Umbla de dimineaţa cu treabă – salvase o pisicuţă de colţii veninoşi ai unui şarpe uriaş, ajutase un tăietor de lemne să găsească cel mai bătrân copac din padure şi împinse ploaia spre un câmp uscat de seceta -, iar acum soarele era deja sus pe cer; obosit, vrăjitorul se opri la rădăcina unui copac să se odihnească. În jurul lui era numai iarbă verde şi moale. Razele soarelui se strecurau printre frunzele copacilor şi păreau că se aleargă şi ţopăie într-o veselie. Din inima pădurii se auzea căntecul păsărilor şi albinele bâzâiau de zor prin florile din poieniţă. Vântul adia uşor şi legana foşnit ramurile copacilor. Toată pădurea, cu zgomotele ei liniştitoare, îl îngana la odihnă, aşa că vrăjitorul închise istovit ochii şi adormi.
Cum dormea el, un şarpe mare ieşi din desişul cel mai apropiat şi se ridică de pe pământ, ca să îl vadă mai bine pe om.
– Te voi mânca, vrăjitorule! sâsâi şarpele. Aş fi putut să mănânc o pisică de dimineaţa, dacă nu i-ai fi spus tu sa fugă. Aşa că acum o să te mănânc pe tine!
Şarpele porni încet. Vrăjitorul tresări în somn: „Fugi, pisicuţo, fugi!” şopti el în vis. Şarpele se opri o secundă, dar cum vrăjitorul avea ochii închişi, porni iar târâş-târâş prin iarbă, sâsâind. Lighioana nu ştia că de sus din ramurile copacului era privit chiar de pisica pe care o salvase vrăjitorul. Aceasta îl văzuse pe şarpe şi, deşi era mult mai mică, se aruncă asupra lui ca să îl apere pe om.
Şarpele se zbătea şi se încolăcea nervos. Părea că pe ochi îi ies flăcări şi sâsâia din toate puterile. O lovi pe pisică cu coada, dar ei nu îi era frică deloc, aşa că până la urmă îl doboră pe şarpe şi se aşeză lângă om.
Când vrăjitorul se trezi, văzu pisica şi şarpele înfrânt lângă ea şi îşi dădu seama ce s-a întâmplat.
– Pisicuţo, cum pot să îţi mulţumesc pentru ce ai făcut pentru mine? Ai deja vederea ageră, auzul foarte fin şi te mişti cu o abilitate pe care nu o au alte animale… Hmm, ştiu ce pot face: de acum înainte vei fi prietena oamenilor. Casa lor va fi şi casa ta! Şi pentru că ţi-ai pus viaţa în pericol şi ai sărit de sus din pom ca să mă aperi de şarpe, de acum înainte, atât cât vei trăi, o să cazi întotdeauna în picioare!
Sper ca te-am ajutat
