CATELUSUL SHUSHU
A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi... nu s-ar povesti.
A fost odata, dar nu chiar asa de demult cum s-ar crede, un catelus. Mamica lui l-a abandonat in plina iarna in strada, fara sa ii pese de el, si cum incerca el sa isi gaseasca un adapost, si sa manance resturile aruncate de oameni pe ici si colo, a dat nas in nas cu un munte de om.
Acesta, desi mare cat muntele, era tare bun si bland, si ii placeau nespus de mult animalele. De cum l-a vazut pe micutul catelus, ratacind de colo-colo pe strazi, s-a si gandit sa il ia la el acasa si sa aiba grija de el.
L-a luat de pe jos, de langa un maldar de gunoi in care tocmai descoperise o bucatica de oscior de pui, l-a bagat in geanta, si a pornit cu el spre casa.
Ajuns acasa, nu va mai spun ce surpriza enorma le-a facut copiilor lui, Angel si Rose. Angel si Rose erau doua fetite frumoase foc, gemene, blonde si carliontate, cu parul tot ca niste ineluse, si cu niste ochisori rotunzi, mici si jucausi, de culoarea cerului.
De cum l-au zarit, l-au luat sub aripa lor ocrotitoare, l-au dus la baita si i-au facut un dus, apoi l-au uscat cu foehnul, i-au pieptanat blanita si i-au dat sa manance.
- Oare ce nume sa ii dam? se gandeau fetitele cu o privire jucausa in ochi si plina de iubire
- Am putea sa ii spunem ... Ratacila, ca tot ratacea el pe strazi cand l-a gasit tati ! spuse Angel cu vocea ei subtire si pitigaiata.
- Daa ! Sau am putea sa ii spunem Murdarici, ca era ... negru ca smoala pe blanita, si acum uite ce blanita frumoasa si matasoasa are ! spuse si Rose, cu o figura serioasa pe fata.
- Ba ... Mozolici ! spuse Angel
- Ba ... Peticel ! spuse Rose
- Ba ... Fomila ! spuse iar Angel
Si pe cand nu mai aveau prea mult ca sa se ia la cearta, tatal fetitelor, Mr Smiley, gasi solutia salvatoare.
- O sa il cheme ... Shushu ! Ce spuneti fetelor ? Va place ? Nu credeti ca i se potriveste ?
Ambele fete uitara pe loc de discutia lor din ce in ce mai aprinsa si se bucurara nespus la auzirea acestui nume atat de hazliu si de poznas.
- Daaa ! Shushu sa il cheme !!! Bravo tati !!! Ce spui catelus, iti place sa iti spunem Shushu? il intrebara fetele pe catelusul care incepuse sa alerge deja printre picioarele lor.
- Wow, Wow !!! latra aprobator si catelusul
Si uite asa, timpul trecea cu fiecare zi, catelusul Shushu avea acum o familie care il iubea nespus, avea grija de el in fiecare zi sa nu ii lipseasca nimic, il ducea la plimbare, dar... ceva-ceva nu ii dadea lui pace. Isi aducea aminte de mamica si de fratii lui, iar gandul asta il macina si il facea mereu sa devina trist si dus pe ganduri.
Intr-o buna zi, ce se gandeste el, sa fuga de acasa sa se plimbe prin parcul de alaturi, si poate cine stie, o sa se reintalneasca si cu mamica lui. Zis si facut ! A asteptat o zi mai linistita, in care fetele sa stea mai mult la scoala iar Mr Smiley sa fie prin casa, cu treaba. A pandit usa de la intrare si cum a vazut-o intredeschisa, a si fugit de-acasa.
A pornit tinta spre parc. Afara era o zi frumoasa de vara, soarele stralucea deja pe cer, norii fugisera in alta parte si totul era senin. O zi numai buna pentru o plimbare. Cum mergea el asa uitandu-se in stanga si in dreapta dupa mamica lui, s-a intalnit deodata cu o catelusa, frumusica foc.
- Hei ! Cum te cheama pe tine ? a strigat catelusul Shushu
- Pe cine? Pe mine? a spus timid catelusa
- Da ! Pe tine ! Cum te cheama ?
- Pe mine ma cheama Lusa. Catelusa Lusa. Dar pe tine, cum te cheama?
- Da-mi voie sa ma prezint ! Eu sunt catelusul Shushu si locuiesc aici, in apropiere ! Acum am iesit la o plimbare si cautam un tovaras de plimbare. Ce spui, vrei sa ne plimbam impreuna?
- Sigur ca da, a spus repede catelusa Lusa, care oricum se plictisea ingrozitor.
Si uite asa au pornit cei doi catelusi la drum spre parc. Odata ajunsi in parc, s-au gandit sa se indrepte spre locul de joaca al copiilor, ca sa isi faca noi tovarasi de joaca.
Succes !
