cunună de steluțe argintii
mantie albă strălucitoare
copaci de zahăr
fulgi lucitori gătesc pământul
omăt sclipitor
şirag de săniuțe
ninge ca-n poveşti
fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi
haină argintie
mantie albă
gheata ca oglinda
pulberi albe,
flori albe de omăt
oceanul de ninsoare
clinchete de zurgălăi
iarna a așternut pe cer nori cenuşii:
a sosit pe meleagurile noastre cu mantia ei argintie:
a acoperit pământul cu zăpadă albă și pufoasă;
luncile şi câmpiile s-au făcut albe ca laptele:
râul s-a acoperit cu o pojghiță subțire și a adormit ca în povesti: încălțată cu papucei moi, iarna a pornit prin munţi şi prin văi:
case ascunse sub căciuli albe de postav:
petale de marmură albă.
a îmbrăcat pinii şi brazii cu cojoace grele de zăpadă: a pus crengilor mănuşi de puf;
plutesc în aer ca un roi uşor de fluturi albi;
fluturas de argint ce zboară pe aripile nevăzute ale vântului;
se joacă de-a prinselea prin aer:
cad din cer ca nişte mărgăritare: ploaie de plăpânzi ghiocei strălucitori:
floare mică şi rotundă, o minune de-o secundă:
covor moale şi pufos;
cojoc de omăt;
argint căzut din cer:
cade puzderie măruntă şi deasă ca făina la cernut:
